Mărgăritare versificate · Mărgăritare-profil

Cruci de piatră

Cruci de piatră- cuvinte nespuse, cuvinte care nu există

NEîntâmplării îi dai apă vie; o uzi la rădăcină ne-ncetat
Să intre-n tine, cățârându-se pe stânca durerilor ce-au năvălit și-au stat.
Aștepti în neîntâmplare să prinzi totul, tot ce ai visat sau poate ai promis,
Firave gânduri trec prin tine și iau locul cuvintelor ce nu s-au spus decât în vis.
Si speri ca neîntâmplarea să ia formă, să fie, să se vadă, să existe, pe alocuri,
O arzi, o încingi, o rotunjești pe colțuri, iscând să o faci scrum de atâtea focuri.
Trei cruci de piatră, trei lacrimi rătăcite în întâmplări cu firul vieții rupt,
Trei flori de gheață pentru trei destine-simbol, ce s-au înscris, pe rând, în neînceput.


De ce mi-e neîntâmplarea neîncepută cruce de piatră într-o visare grea?
De ce pun cruci de piatră pe o alee care se vede doar în mintea mea?
Păi, trei regrete, trei păreri de rău și alte trei cuvinte ce nu s-au zis vreodată
S-au strâns în culoare înguste de trăiri ascunse și chiar de nu le-oi spune niciodată
Vor zace pe o margine de suflet, iar cruci de piatră le voi pune-n gând,
Pe care, cred, voi scrie doar un rând:
Am vrut, dar n-am putut!

*pentru toate care ar fi putut fi și „parcă” nu au fost..

t1

Am forțat o idee să devină cruce de piatră, dar sunt sigura ca veți gasi lucruri corecte în acelasi tabel găzduit de Eddie.

16 gânduri despre „Cruci de piatră

  1. Nu punem cruci peste regrete, punem doar semnul sfintei cruci peste NEintamplarea ce a dus la gheara regretului pe inima. Oh, Adriana, parca m-ai simtit… cautam un loc unde sa ma rog „altfel”. Ti-am gasit randurile, numai bune…

    1. …nu, nu punem cruci regretelor. Punem cruci tuturor vorbelor care au rămas nespuse, tuturor gândurilor care au rămas franturi sau idei, tuturor simtamintelor pe care nu le trimitem mai departe din cauza fricilor, punem cruci temerilor pe care nu le-am aratat nimanui pentru a nu ne crede slabi, punem cruci vocii interioare care nu a reusit in unele momente sa razbata. Dar uite, tu vii cu gând de semnul crucii și asta îmblânzește totul, dar tu esti prea speciala și gandul tau deosebit mereu. Se termina anul, l-am inceput cu tine, femeia-culoare, femeia dor de doi. Tare as vrea sa-l termin cu tine dar cu implinire, iar implinirea sa-ti fie balsam și noroc. Asta as vrea…

  2. Tu-ți pui trei cruci de piatră-n urma ta,
    Ca semn de amintire și „Vezi! Nu uita!”.
    Dar toți avem în urmă cruci de pus,
    Pentru acel din urmă gând nespus,
    Pentru acea simțire ce-ai avut
    Și nimănui s-o spui tu nu ai vrut,
    Sau, chiar de-ai vrut, simțit-ai că nu poți,
    Căci „sună nu știu cum”, că bate-n porți
    Pe care nu ai vrea să le deschizi,
    Ca tu apoi să-ncepi să plângi, să râzi.
    Mai sunt și necuvintele rostite
    Doar pentru tine, în suflet dosite,
    Pe care iar nu vrei să le rostești,
    Căci sunt prea dureroase și dorești
    Să-ncerci să uiți durerea ce-o aduc
    Și le pui cruci de piatră, sub un nuc.
    Sub nuc, căci e cumva esența vieții,
    Dar și un fel de semn al frumuseții
    Pe care-ai vrea cu tine să o porți
    Dosind regretu-amarnic după porți
    Nicicând deschise de altcineva
    Decât de tine, de inima ta.

    Noi suntem oameni, nu suntem o turmă,
    De-aceea lăsăm cruci de piatră-n urmă,
    Ca semn că ne căim și-avem regrete
    Și nu suntem doar un desen pe un perete.
    Noi suntem suflet și avem simțire,
    Și vom lăsa, de piatră cruci, în amintire,
    Pentru un suflet ce n-a fost să fie,
    Sau pentru gândul care nu a vrut să vie.

    1. …când neîntâmplarea mi-a adus un gând,
      Când nerostirea e drum închis pentru cuvânt,
      Când neînceputul se agață într-o idee surdă,
      Pun cruci de piatră și mă mint c-o să ajungă!

      De fapt, când circulăm pe drumuri doar in vise,
      Când vom ceda sub alte forme și nu cele promise,
      Cand gandul tau nu face rau, poate doar tie,
      Descoperi insa, cu amar, că ai o mie
      De rataciri, opriri la stop și chiar mutenie totală,
      Ca-i mult mai bună decat un ecou de vorbă goala;
      Si iarasi numeri cruci, si chiar le vrei de piatră
      Să fie amintirea simțirii care poartă
      Semn sfant, treimi ale unor neîntâmplări
      Chiar de ar fi purtat minciuna sau poate adevăr
      Si le privesti stiind ca sunt cumva parte din tine
      Povestea nepoveste, rămasă ..în mulțime

      …nepovestită, neîntâmplată
      ..nespusă și necuvântată…
      …în nevorbiri
      ..în nerostiri
      ..în gânduri adormite
      și netrezite.

      Multumesc din nou pentru exercitiul minunat pe care-l fac cu deosebita placere atunci cand sunt provocata astfel. Seara faina, Mugur.

      1. A fost doar gândul, scos din nerostire,
        Și visul scos din adormire,
        A fost cuvântul ce s-ar vrea rostit,
        Dar n-a putut, așa că-i versuit.

        El nu s-a vrut a fi o provocare,
        Ci doar a fost o scurtă evocare
        A ce-am simțit că trebuiește spus,
        Ca să nu-mi plece, nerostit, către apus.

        Doar astfel crucile se vor împuțina,
        Ne vom gândi, la viața ta, la viața mea,
        Ne-om ridica privirea spre senin
        Și vom privi la timpii care vin.

        Vezi? Astăzi tu m-ai provocat
        Și ți-am răspuns și eu rimat.
        Chiar dacă versu-n conținut a șchiopătat,
        El e în al meu crez, adevarat.

  3. Cuvinte ascunse, cuvinte nespuse, gânduri pitite și nerostite, gânduri cuvinte, purtate în suflet, ne plâng, ne alină, ne dor…de dor…

Lasă un răspuns