Azi am văzut un om rău. Un om rău care zâmbea frumos.
-De unde stii că era om rău?, m-a întrebat cineva;
-Păi, omul e vânător! Când vânezi, omori suflete!
-Tu n-ai fost vânător niciodată?
-Hmm, am fost! Am fost de câteva ori, dar am o conștiință ciudată, nu-mi dă voie să mă bucur de vânătoare!
-Atunci, nu ești rău!
-Ba… sunt!

„Nu confundați cinstea cu corectitudinea.”, zicea Țuțea

-Nu uit nici eu, la orice urâțenie primită, mi-amintesc de urâțeniile mele și anulez efectul!
-Și te ajută?
-NU! Dar mă gândesc că poate trimit ideea mai departe și ajunge și la vânător!
-Crezi?
-Sper!
-Și dacă ar ajunge? Atunci știu că nu se bucură de vânat!
-Dar va mai vâna?
-Sigur, nu se poate abține!
-Tu, ce faci? De ce mă ții de vorbă? Nu vezi ce forfotă e în jur?
-Psss, taci! Când e forfotă mare, se vor naște tăceri adânci! Atunci să vă văd!
-Am uitat să te intreb: Cine esti?
-Cum cine? Un alt vânător!

nume

12 gânduri despre “Un alt vânător

    1. ..orice om e ȘI vânat, dar orgoliul lui nu va recunoaște asta ușor. Că te lași sau nu, intră la altă poveste. Nici iscusită nu vreau să fiu, mi-amintesc că am dat greș cu asta. Sunt doar ..un alt vânător, ca noi toți. Doar că eu…recunosc ușor asta!

      1. ..păi, nu asta am făcut aici? Uite ce împlinire drăguță, Îmi va aminti mereu de curcubee dulci și sărate, ca voi două, cele ce ați reacționat la cuvintele mele.

  1. Dar dacă omul rău, vânătorul, nu omoară suflete ci vânează cu entuziasm frumosul din jur și emoția transmisă, mai poate fi el vinovat? Întotdeauna sunt și alt fel de vânători…”Când e forfotă mare, se vor naște tăceri adânci!”- cât de profund spus.

    1. …ehehe! Unde ai văzut tu vânători fără vărsare de sânge! Esti o idealistă! Dar primesc provocarea, sa vina toti si sa nu mai vaneze lucruri inchipuite ci fix frumosul. Păi, nu observi ca lumea deja, ma ales pe bloguri, nu mai poate vorbi? Tacerea e semnul forfotei din noi. Doar eu, nebună, scriu de parcă vine sfarsitul lumii..

Lasă un răspuns