Mărgăritare în clubul celor 12 cuvinte

Parisul, soţul şi fobia

Într-o zi de sărbătoare, oarecum neaşteptat,

Profitând de o restanţă ce-o aveam la ..colindat

Lumea, viaţa, monumente şi frumosul nesfârşit,

Ne-am pus bascheţi în picioare şi la drum noi am pornit.

Nu ne-am dus în drumeţie, nici concediu nu ne-am luat,

Am plecat departe, însă, şi vă spun n-am regretat.

În această acţiune soţul meu a fost pion,

Cam împins uşor din spate, căci urcam în avion;

Şi cum teama era mare, căci fobia l-a cuprins,

Mă gândeam c-o să refuze chiar şi dragul meu Paris.

Îmi parea o figurină, ca de ceară ce-o să curgă,

Când în avion păşise galben pai, fix ca o turtă.

Îl priveam mirata tare, ca şi când vedeam un urs

Nu ştiam de teama asta, nici că poate fi ursuz;

Cu un sâmbure de spaimă, strecurat surprinzător,

Mă rugam să pară, totuşi, ceva nou şi trecător;

Dar c-o cremă de caise, cu un gin şi c-un coniac,

Pe autostradă-n ceruri, fricii i-am venit de hac.

Muzica din căşti calmase şi nu îmi părea puţin,

Simţeam parfum de izbândă, chiar cu ajutor divin;

Nu aveam curaj să chiui, oarecum de bucurie,

Caci ştiam că ne-om întoarce şi-atunci chinul o să revie.

C-am văzut Parisul-i lesne de-nţeles şi de gândit,

Ne-a plouat până la piele, vreo trei zile, un mizilic;

Căci nimic nu se compară, nici furtuna şi nici ploi

Cu urcatu-n avionul care ne-ar purta pe noi.

De atunci promisă-mi este escapada viitoare:

Eu să urc în avioane, el cu mine n-o să zboare;

Cică pleacă-n aventură doar pe roţi şi chiar pe ape,

Trenuri, tiruri sau rulote, numai de văzduh să scape.

Eu mă-ntreb cu a mea minte, voi aveţi aşa probleme?

Sau al meu se-alintă iară şi îmi face nişte scheme?

Ca să stam mai mult pe-acasă şi să văd doar Bucovina,

În popasul către socrii, conducându-şi, calm, maşina?

 

Aceasta este o duzină de cuvinte, una întârziată pentru care îmi cer scuze. În tabelul lui Eddie gasiti unii mai punctuali şi mai pe fază.

 

 

 

 

 

8 gânduri despre „Parisul, soţul şi fobia

  1. Eu care am mers cu avionul, cu vaporul, cu masina, cu autocarul, anul asta dupa vacanta in Grecia am jurat ca nu mai merg nicaieri cu autocarul pentru ca mi s-a parut cel mai groaznic si mai anevoios drum facut de mine vreodata. Asa ca la anul plec cu trenul sau cu avionul. Iar al meu iubit are rau de mare, dar il suporta cu stoicism pentru mine. 🙂

Lasă un răspuns