Mi-am adunat cinci cârpe într-o valiză, trei eşarfe şi un costum de baie şi am privit surescitată la bănuţii din portofel. Oare îmi ajungeau? Biletele de cazare şi masă, de la un hotel aproape de Cap Aurora, erau plătite, la fel şi biletul de tren, doar dus. Pentru restul aveam banii număraţi. Soră-mea mă asigură că ne vom descurca noi cumva şi îmi spuse uşor ghiduşă: „Fără rochia roşie să nu te prind la mare, ai înţeles?”

Am picotit toată noaptea, cu trupurile sprijinite şi legănate de valsul roţilor de tren ce ne cântau armonios cântecul aventurii. Tinereţe, libertate şi mare. Trei coordonate perfecte. Pe atunci, nu era an să nu vizităm locuri ştiute şi neştiute, gândite în vis şi scoase la realitate de briza mării,  de stabilopozi şi de faleze ce ne topeau paşii în nisip. Dulcele gând de ducă nu avea decât aceeaşi destinaţie: covorul azuriu, plutitor şi nesfârşit al mării.

Hotelul era mai mult decât neaşteptat. O curte interioară, flori, lume ce fremăta, terase, coafor. O oază de răsfăţ pur. Cei câţiva ani de privatizare, de după revoluţie îşi spuneau cuvântul. Bucuroase ne-am îndreptat către sala de mese. Aveam meniu complet. Nu-mi aduc aminte de ce, ori am avut ceva bilete de sindicat, ori de la agenţie am primit o ofertă de nerefuzat, dar, recunosc, că plaja era atât de aproape încât drumul către masă nu putea să ne îngrădească timpul de zbenguială şi plajă. Nişte clopoţei de vânt îşi spuneau povestea lor simplă, de căutători de vise, printre minţile mesenilor. Aşa îl vedeau pe tânărul de la masa alăturată cum înghiţea cu greu din cotletul suculent. Mai suculentă era imaginea iubitei lui ce atrăgea toate privirile din restaurant. Gândul lui părea să spună:”Ce frumoasă eşti, iubita mea!”Clopoţeii de vânt dădeau drumul gândului într-un clinchet fin şi se pregăteau să adune altul. Pe terasă apăruse o familie cu un bebel pe jumătate adormit, ce gângurea suav. Purta o pălăriuţă de pai şi o fundă roşie ataşată. Primi un pupic fix pe creştet ce părea să spună: „Ce frumoasă eşti, pitica mea!” M-am scos din visare. Prima masă, prima îmbucătură, prima privire derutată. Nimeni nu părea să aibă vreo problemă. Doar eu şi felia mea de friptură. Am înghiţit cu greu şi cred că vraja clopoţeilor de pe terasă a dispărut, pentru că nu-mi auzeam nici gândurile mele, nici pe ale altora, ci doar o simplă constatare: carnea din farfurie avea un gust ciudat. Am plecat, rătăcind constatarea, dar aveam să o simt revenită, a doua zi, pe buza mea superioară şi aşa destul de voluminoasă, de la mama natură, într-un herpes dizgraţios, alb, umflat, cred şi de la soare, ce mă făcu să scot un ţipăt de disperare. Tot concediul meu părea compromis. Priveam în oglindă disperată, apropiindu-mi degetele de faţă. Asta era!

Puteţi crede că cele 10 zile îmi păreau prea mult într-o astfel de situaţie? M-am adunat totuşi şi două zile mai târziu, aveam să mă hotărăsc să îmbrac rochia roşie, ca într-o încercare de a echilibra ghinionul, cu norocul de a putea purta o minune de creaţie. Mi-am prins buclele cu o bentiţă fină, lăsându-le altfel libere şi am plecat în holul hotelului privind mai mult în jos, ferindu-mi faţa de privirea curioşilor. Aveam în minte două lucruri: ori atrag atenţia doar asupra rochiei, ori tot cu ajutorul ei omul îşi va da seama mai bine de hidoşenia de pe faţa mea. Soră mea întârzia. M-am ridicat şi m-am dus către oglinda din hol. Ce prostuţă era tinereţea mea: nu reuşea să vadă nimic dincolo de buba aia purulentă. Nu ştiu dacă clopoţeii de vânt au trimis gândurile mele celor din încăpere, dar, ca într-un miracol, am auzit în spatele meu, încet, şoptit şi tandru : „Herpesul acela trece! Curând! Dar frumuseţea ta, nu!”

Tânărul acela, Adrian se numea, mi-a salvat stima de sine şi concediul. Am rămas multă vreme amici, deşi Bucureştiul nu îmi era nici simpatic, nici la îndemână. Şi multă vreme niciun alt bărbat nu a mai putut concura cu tonul acela, spus într-un moment imperfect, devenit perfect pentru mine: „Ce frumoasă eşti, Adriana!”

Azi, „ce frumoasă eşti….” m-a dus cu gândul la această întâmplare.  Veţi găsi în tabel alte frumuseţi! Încercaţi!