Mărgăritare versificate

Mărţişorul lui Toader

Toader se îndrăgosti,
Era zâmbet şi visare,
Dar era sărac lipit
Şi n-avea nici bani de-o floare.
Cum privea în calendar
Şi văzu că vine marte,
Nu găsea în buzunar
Nici un leu, pe nici o parte.
Şaişpe ani! Îndrăgostit
De o jună din vecini,
Se gândi la gologani
Câştigaţi prin mărăcini.
Jan tătarul e bogat,
Dar şi leneş un picuţ,
Îl tocmi pe al meu băiat
Să facă curat în curţi.
Descompus de bucurie
La gândul că în curând
Va avea-n a lui tichie
Măcar de-o floare mărunt,
Luă şi grebla şi hârleţul,
Se apucă de putregai
Cel adus de frunze moarte
Şi de-al vântului alai.
Şi ca treaba să nu-i fie
Lucru sumbru şi urât,
Se apucă de-o melodie
Şi aşa avea avânt.
Dar cum nu ştia săracul,
Neavând un radio,
Decât un prohod şi-o doină
Şi pe alocuri un tango,
Potpuriul din grădină,
Slobozit de glas suav,
Semăna cu o găină
Ce striga că s-a ouat.
„Tu, mormânt să fii de acuma!”
Îi strigă el, Jan tătar;
„De deschizi pliscul o dată,
Ai cortegiu funerar!”
Cadaveric, Toderuţă
Ştia, sigur, că nu-i bis,
Puse mâna pe grebluţă
Şi lucră, cumva, cam trist.
Se zbârli la şobolanul
Descărnat dintr-un tufiş
Şi-l ascunse mult mai bine
Sub un giulgiu de frunziş.
Mortuar simţi momentul
Şi prohodul începu,
Dar  cam amuţise, bietul,
Când pe Jan abia-l zări.
Cu bănuţu-n buzunare,
De atâta muncă-n sat,
Toderuţ porni în vale,
Cu gândul la sărutat.
Viorele luă din crângul,
Ce de dragul lui zâmbea,
Şi bomboane de la Gurgu,
Cel cu birtul la şosea,
Avea frică  ca de moarte,
Că Valeria nu-l vrea,
Dar curajul din născare
Îl făcea să nu predea
Bunătate de juneţe,
Căci era băiat frumos
Şi cu mândra-i tinereţe
Nu era deloc…prea jos.
Mărţişor şi viorele,
Şi bomboane cu lichior,
Toderuş a şi convins-o
Şi-au făcut în crâng amor.

Pentru fiece iubire
Se găseşte fir curat,
Împletit cu fericire,
Moţul alb, cu cel roşcat.
Şi vesteşte iar triumful
Primăverii unui tânăr,
Ce îşi caută iubirea:
Ca să-i stea umăr la umăr!

Această postare a avut ca şi cuvinte obligatorii următoarele: mortuar, mormânt, cadaveric, descărnat, funerar, sumbru, giulgiu, descompus, putregai, prohod, moarte, fericire şi condiţia ca subiectul să fie cumva vesel. Eu mai vesel de atât nu-l pot face. În tabelul duzinii de cuvinte, din acelaşi club psi, găsiţi poate poante funerare mai vesele.

41 de gânduri despre „Mărţişorul lui Toader

  1. Şi la urmă, fericit, Toderuţă i-a cântat
    şi Valeriei tangoul, doina şi s-a-mpiedicat
    când pe buzele-i aprinse i s-a strecurat prohodul.
    Şi-a strâns vocea într-o tuse şi cravatei i-a strâns nodul
    ca să-l simtă şi să-oprească îngânarea cea funebră
    şi imaginea să-i fie neştirbită şi tot demnă… 🙂

  2. Si uite asa ai reusit sa ne descoperi un margaritar de poveste din cuvintele duzinei. O poveste de drag , iar Toderus e exemplul celui care lupta si nu renunta. Esenta existentei.. Jos palaria.

  3. mie mi-a plăcut. şi m-a surprins… frumos. uite că ai scos la iveală latura jucăuşă şi mai mult, din cuvinte mortuare tu ai desenat o floare, ghiocei şi mărţişor…
    să mai spună careva că nu pot fi domolite cuvintele. 🙂

  4. Da! Eşti pe un gând cu Mihai care mi-a spus acum cinci minute că el nu a ştiut ce cuvinte avem obligatorii. Era uimit că nu se simt şi nu sar din rânduri…ţipător. Tare sunt fericită! Mai am una, dar încerc să o pun pe blogul nou. Aia o scrisesem de miercuri.

  5. Simpatice si amuzante versuri! 😀 Eu am citit creatia ta cu zambetul pe buze de la inceput pana la sfarsit. Iar finalul a fost chiar mai fericit decat ma asteptam, recunosc. 😀 Cum altfel, doar e 1 martie, zi vesela prin excelenta. 🙂
    Am citit ceva mai sus despre o noua casuta virtuala. Deschiderea e chiar azi?
    Primavara senina cu iubire si multe bucurii, Adriana. 🙂

  6. Să ai o primăvară frumoasă, Nice! Da! Mi-am făcut cadou de mărţişor un blog pe WP. Acum, sincer…nu mă descurc prea bine cu el, aşa că am tăcut chitic deşi acolo am pus o poveste …de aia stilul meu, din realitatea vieţii mele simple. Mulţumesc pentru aprecieri.

  7. Cat de lejer pare ca ti-a fost sa scrii despre Toader si munca lui, de parca nu ai fi avut si cuvintele alea mohorate de integrat.
    Intamplarea face ca eu chiar sa cunosc un asemenea Toader, baiatul unei prietene, care pe la vreo 16 ani muncea cu sapa la porumb, repara diverse prin curtile oamenilor, totul pentru a-i cumpara fetei pe care o iubea cate un mic cadou.
    Foarte frumos!
    Mai tarziu merg si pe blogul nou, sa vad ce ai scris… 🙂

  8. Clar, fiecare cunoaştem un Toderuţ! Această duzină s-a scris singurică, in cateva minute. Cu cealaltă, de pe blogul nou, e altă poveste şi cred că amân mutarea. Nu mă simt comod neştiind secretele redactării şi a formării unui blog frumos. Mulţumesc, Vienela! De azi îţi ţin pumnii, vei fi favorita mea cu şanse mari de câştig! Eu mă voi gândi la asta cât pot de mult să trimit toate energiile pozitive!

  9. Da, cuvinte ameţite
    Mi-au adus ceva în minte,
    Cu poveste de amor,
    Cu oameni de prin popor.
    Şi de fac să vezi afară
    O frumoasă primăvară
    Mie imi aduce un zâmbet
    Şi lui Toderuţ…un cântec.
    Nu-i prohodul, bată-l vina
    El iubeşte doar lumina
    Şi strigă cu toată gura:
    Vine, vine primăvara!

  10. Cred ca amorul asta se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 5 ani pentru corupere de minori! 🙂 Dar poate invoca circumstante atenuante ca era sub influienta alcoolului din bomboane…

  11. Vai,nici nu mi-ar fi dat prin cap ca alea-s cuvintele de folosit! Dar mi-am amintit ca am si eu o poezioara vesela despre inmormantare…Si mi-ai mai amintit ca n-am mai scris de mult,si parca mi s-a facut dor asa,vreo 2 secunde :D.
    O primavara plina de inspiratie si chef sa ai! 🙂

Va multumesc pentru vizită si semn, dar inainte de a lasa un comentariu, va rog sa cititi politica de confidentialitate a blogului, si va reamintesc ca oricand va puteti dezabona de la comentarii sau de la continutul acestui blog