Mărgăritare versificate

Căluţul-poveste originală

Într-o şură, dintr-o bătătură,
Ce n-avea bec, dar era luminoasă,
Căci soarele pătrunse şi o făcu frumoasă,
Se ascunsese un căluţ bolnav,
C-un ochişor şi un năsuc umflat,
Şi necheza de zor cam prea nervos,
Era sărmanul veşnic somnoros.
Nu închidea un ochi de boala grea,
Deşi veterinaru-i prescrisese
Pe-un lung afiş urât, ca o reţetă,
O serie întreagă şi completă
De picături şi multe aspirine,
Ce, pare-se că, lui nu-i prea convine.
Un salt, dansant, făcu în dreapta sa,
Căci auzi un zgomot ce părea
Cam ciudăţel, dar foarte de efect
Şi se gândi că-i dus şi e defect,
Că-i depresiv şi plângăcios din fire,
Că şi un şoarece îl scoate din simţire,
Acarieni sau trei gândaci adulţi
Îl fac s-arate precum un  căluţ de pluş,
Iar în elita cailor de seamă
Nu s-a văzut un cal cu aşa o coamă
Şi urechi aşa de mici şi de cărnoase,
Cu frică-n el intrată pân’ la oase.
Cotrobăi-n sipetul plin  cu jucării
Să vadă de găseşte mărturii
Sau poate altceva, vreun vechi raport,
Să-l scoată că-i din neam, cumva, de lord,
Că au mai fost, în timp, căluţi firavi şi blegi
Şi-atunci  pe el, cei buni, n-o să-l renege.

www. inu. nadrag. ro

Mucos, ochios, suflându-şi nasul iar,
El tot credea că va fi armăsar
Şi că va fi doar un simbol de o vară,
Ca-ntr-o poveste veche, cu morală:
Că şi un căluţ bolnav, ochios, fricos,
Cu timpu-ar deveni un norocos
Şi-ar arde sub copite tot trecutul,
Să nu mai vadă nimeni…amărâtul,

Ci doar frumosul şi schimbarea-n vreme
De care înţeleptul nu se teme.

2 gânduri despre „Căluţul-poveste originală

Lasă un răspuns