Mărgăritare versificate

Doar una e steaua mea

Eu nu am nopţi de smoală,
Şi stele gălbui prinse cunună,
Eu nu văd cerul cenuşiu
Şi nici decorul înnegrit
De o săptămână,
Pentru mine noaptea e albastră
Şi stelele albe,
Şi se zbat violet prin cuvintele-mi şoapte,
Cad pe rând făcând loc astrelor mititele,
Ce mai ieri erau ciorchine
Fără un pas între ele;
Se aşează în luciri de lumină străvezie
Ca într-un haiku, sau vreo altă poezie,
Bat chiar pasul pe loc, cadenţat, să nu moară,
Deşi cred că-i posibil ca mutarea să doară.
Altfel de unde se ştie de-un verde solar
Din „stele verzi” preluat, într-un mod popular?
Au chiar roşu-n obraz, ruginiu asortat,
Roşiatice gânduri şi idei mi-au scăpat
Din ciorchine de stele uitat și pierdut,
Din iubiri constelații într-un cer început.
Că sunt albe sau verzi, roşii, sau spre azuriu
Ori  bat  doar în roz pal,  cu efect  trandafiriu,
Stau cuminţi strălucind aşteptând chiar minuni
Să se aşeze şi ele pe-ale cerului culmi.
Am un vis ce-mi vorbeşte despre oameni şi stele
Cam aşa-s eu de mică, rătăcită ca ele…
Ce contează că-s stele şi par multe, şi reci,
În final ne alegem doar cu una.
Pe veci.

33 de gânduri despre „Doar una e steaua mea

  1. Sincer? Eram gata când am văzut că lipseşte un cuvânt. Ghici…exact trandafiriu. Si am scăldat-o…cumva. Acum dacă nu se vede…m-am scos. Eu…iubesc duzina, dar azi nu am avut chef de….povesti. Chiar m-am jucat, vorba lui psi.

  2. Ai asternut atâtea culori și stele, dar pentru tine ai ales gri și o stea? Prea mult gri printre culori. Alungă tristețea și intră în lumea color! Poate roz? Parcă ar arăta mai bine!

  3. Eu să aleg gri pentru mine? Nu! Nu ţi-am spus că pt mine noaptea e albastră şi stelele albe? Griul duzinei l-am risipit printre culori ce nu le-am vrut aşezate tomnatic, recunosc. Ah, te-au influentat fetele mai sus cu vorbe despre tristeţea mea? Ele ştiu de pe fb, că am două inmormântări mâine în familie. A fost o simplă premonitie…coincidenta. Nu sunt trista, ba dimpotriva, realizand si prin aceste două intamplari ce fragili suntem vreau să am grijă să lucească frumos steaua mea. Chiar si in roz. In plus …al doilea gand al meu…a fost că fiecare avem drumul bun, chiar dacă ne inghesuim să strălucim şi noi printre cei ALEŞI, frumosi, talentaţi…care deja stau liber pe cerul succesului. Din ciorchinele necunoscut ne desprindem incet, incet.Răbdare ne trebuie şi un pic de credinta. Oricum…esti un om bun. Imediat ai simtit că se intampla ceva in ograda mea. Multumesc!

  4. …ieri remarcam puterea ta de a fi peste tot: mamă, sotie, bloggerită de succes, blogger finalist la sb, ai participat şi la jocurile psi, si, surprinzător, ai vizitat o multime de bloguri cu…comentarii lasate…cu tot, ceea ce nu am văzut la multi dintre cei intraţi in sb. Ai toată admiratia mea, si esti un exemplu pentru mine: Multumesc…dulce, Vavaly!

  5. eu ţin în palme nopţi de smoală
    şi mi-s gălbui, a stea pe-aripă
    cuvintele ce-n violet se înfiripă
    şi tac într-un albastru de cerneală.

    a străvezie parcă mi-e lumina
    când torc cu paşii de un verde stins,
    trandafiriu al inimii cu care ning
    din albe vise pentru totdeauna.

    eu ruginiu îmi torn pe buze reci
    a nerămânere, a nerostire
    când cenuşiu e cerul a zidire
    şi înnegrit e pasul tău când pleci.

    a zvonuri roşiatice mi-e trupul
    în care arde inima ca o batistă
    redesenând căderea parcă tristă
    a norilor, când se ridică fumul.

  6. Ma uimesti, Adriana! Cu fiecare zi ce trece ma uimesti mai tare si ma faci sa zambesc fericita! Nu ma asteptam sa ajungi atat de lin la concluzia de final, desi totul se indrepta spre acea unica stea. Stii cat de mult mi-a placut intreaga poezie, toate sensurile ei ascunse si mai ales finalul?

  7. Adriana,
    Dincolo de cuvintele frumos așezate, răzbate griul. Iată că nu m-am înșelat. Am citit, dar nu m-au influențat comentariile anterioare, căci eu îmi formulasem, deja, conținutul comentariului de când am citit postarea! Uneori, din spatele cuvintelor răzbate altceva decât ar dori să ne arate textul. Asta pentru că energiile ce ne cuprind, nu pot fi ascunse totdeauna.
    Dumnezeu să-i odihnească pe cei duși!

  8. Posibil, Mugur, posibil. Eu, personal, sunt chiar bine…dovadă stă chiar jocul meu în versuri cu aceeaşi psi. Dar, probabil, subconştientul lasă altceva să se vadă. Nu e griul meu. Cred că e doar griul tristetii…trecerii prea rapide a unora. Nu-i firesc ca viata sa se sfarseasca la 41 de ani. Multumesc, Mugur.

  9. Eu citesc şi mă minunez de câte idei au ieşit din culorile astea! Când m-am uitat la ele n-am văzut decât un apus. Probabil de aceea singura problemă pe care mi-a făcut-o trandafiriul a fost potriveala pe ritm. :))

Va multumesc pentru vizită si semn, dar inainte de a lasa un comentariu, va rog sa cititi politica de confidentialitate a blogului, si va reamintesc ca oricand va puteti dezabona de la comentarii sau de la continutul acestui blog