Mărgăritare-confesiuni, de ieri și de azi

Obloane roşii

Cuvântul zilei e- zăpadă, sau mai simplu: Ninge! E frumos oraşul îmbrăcat aşa cu manta albă, dar doar de sus privit, sau prin lentila aparatului de fotografiat. Holul pe care stau acum şi scriu are ceva de acvariu, de geamuri mari şi largi prin care vezi totul ca într-un film 3D şi unde nu-ţi scapă nimic din spectacolul naturii. Doar că ieşind în curte magia cuvintelor dispare, te trezeşti cu şoşonii uzi leoarcă din trei paşi, vezi pata galbenă lăsată de căţelul Toto, care mereu stă până în ultima clipă şi te miri că nu se mai opreşte din marcat locul în stilul caracteristic. Ieri am adunat frunzele, am ascuns măsuţele de grădină, am acoperit o băncuţă cu o prelată, dar am uitat să leg prunuşii iar acum se încovoaie sub greutatea zăpezii ude. Aerul rece e şi el umed acum şi până la maşină magia iernii a dispărut.
Căţeii stau zgribuliţi în curte privindu-te cum te depărtezi şi deja aşteptându-te să revii ca să primească un colţişor uscat în casă. Mâine cei mari primesc căsuţă nouă. Bobiţă…cred, că pe Zara nu o văd intrând în cuşcă….neam! Totul e mocirlos, ei sunt teribil de murdari şi nu înţeleg de ce te fereşti din calea lor. Spăl de trei ori pe săptămână haine de-ale soţului meu care, în fiecare seară, se lasă cotropit de lăbuţe de căţei fericiţi că-l văd înapoi acasă. Nu mă mai supăr. Am înţeles demult că mă împotrivesc degeaba, nimeni nu aşteptă ca Mihai să treacă pe …haine de casă. Îl iau în primire de cum apare pe poartă şi se lasă cu dezmăţ şi murdărie. Dacă aţi şti cum se pot bucura, de parcă  nu a lipsit de acasă câteva ore doar, ci zici că a fost plecat în Afganistan.

Casa e cât de cât protejată. Mă mir totdeauna că doar un zid iese şifonat din iarnă şi asta pentru că am greşit maxim când l-am renovat. Mi-am promis că la anul îmi pun obloane roşii şi muşcate curgătoare. Nu, nu vreau obloane  să le trag peste ferestre. Vreau două obloane prinse direct pe zid, aşa de efect, şi de ostoire a dorului de „la ţară”, de căsuţă din poveşti. Sunt, cred, singura persoană de pe pământ căreia nu îi plac decoraţiunile de Crăciun. În afară de brad, şi ăla subţire şi potrivit ca înălţime, nu stufos şi împodobit de fiţe, plus câteva coroniţe, nu suport mai nimic în propria casa. Mi-e dor de bradul acela cu nuci şi bomboane, cu portocale atârnate din care nu mai rămânea nimic până la final. De asta vreau obloane roşii. Vreau decoraţiunile mele din lemn, autentic, la care sa adaug crengi de brad sau ghirlande naturale, sau doar vâsc…aşa…după posibilităţile fiecărui an.
Aşa că…ăsta aş vrea să fie darul meu de Crăciun, chiar dacă nu le voi primi anul acesta, dar să pot spune la anul că am casa împodobită cu darul de iarna trecută de la Moş. Şi mai vreau o Crăciuniţă şi un coş înalt de nuiele. Anul trecut am avut două (crăciuniţe). Nu au rezistat după ce a trecut sezonul. De asta nu am nici muşcate. Nu ştiu ce să fac cu ele după ce afară nu mai rezistă. În casă nu am niciun loc rece, sau cel puţin…cu ventilaţie normală. Este destul de uscat, casa fiind mai mult din lemn, iar muşcatele nu rezistă până  în primăvară. Niciuna nu se reface cum văd eu prin alte case. Sigur nu mă pricep la plante, dar tot voi găsi soluţii. Acum vreau să planific o vizită, unor prieteni care mi-au promis obloane. Eu doar trebuie sa le recondiţionez şi să le vopsesc. Dacă ar fi după mine m-aş muta la ţară. Dar nu orice „ţară”; m-aş muta într-un sat lângă Braşov, să pot trăi după reguli simple şi cu hrană produsă de noi, cu tradiţii simple şi bucurii la fel. Dar ăsta e din alt film, altă dorinţă şi …mai bine mă opresc la obloane. Să-mi uraţi succes, da?

18 gânduri despre „Obloane roşii

  1. Obloane pe perete!!! Sună interesant! 🙂
    Succes! 🙂 Deşi tehnic nu ţi l-aş dori!
    Multe lăbuţe?
    Vezi că e un concurs pe Blogalinitiative cu o maşină de spălat deşteaptă. Eu te votez! 🙂

  2. Zăpada seamănă cu un vis frumos. Acoperă tot ce-i gri, tot ce-i murdar, iți dă pentru o clipă iluzia de puritate, de frumos. Apoi se topește, și visul, și zăpada, rămânând doar nostalgia unei amintiri. Mi-aș dori să ai o crăciuniță de la mine.Te rog, te rog!!!!Lasă-mi adresa în mesaj. Mâine o trimit.Vreau o bucurie să-mi lumineze zăpezile mele negre și triste. Succes, Adriana!

  3. N-ai un beci ceva? Muscatele rezista bine in beci, neudate toata iarna, iar craciunita trebuie tunsa aproape zero dupa ce ii pica frunzele rosii… Deci a venit iarna la Brasov…

  4. Nu, nu am. Nici cămară n-am, doar debara..că acolo nu importa caldura, sau frigul. Casa mea e ca o sera. Temperatura constanta peste tot. Nu prea buna pentru flori iarna, se cam usuca. Dar bune sfaturile tale. Si…iarna nu e suta la suta venita….e rece, mocirlos…etc…

  5. De masini de spalat nu duc lipsa, dar de bloginitiative…aproape ca nu stiu nimic. Uneori sunt degeaba pe netul asta. Da' de ce nu mi-ai dori tehnic obloanele? Sunt sus, casa e tencuita, obloanele au lamele, se respira, iar nu gasesc logica. Chiar sunt inceata azi la minte…

  6. Maria, cand Adrian te-a propus in clubul psi nu stiam dacă maya cea care lasa catrene la postarile lui este aceeasi Maria Calin. Se pare ca asa era şi cand a spus ca esti foarte talentata nu a gresit prea mult. Tu transformi doua vorbe despre zăpada in vise şi cuvinte magice. Lucru rar. Acum …să-ţi spun cinstit am zâmbit tare când am auzit că vrei să-mi trimiţi tocmai de la Galaţi o crăciuniţă. Am văzut la tine pe blog că ţi-au inflorit dar chiar crezi ca ajunge intreaga tocmai la Brasov? Dacă da…iti dau adresa pe fb. Ce pot spune decat ca sunt onorata, mandra si impresionata de tine si gestul tău. Te îmbrăţişez cu drag!

  7. La ce lucruri frumoase, simple si de bun gust visezi tu, Adriana. 🙂 Sper sa reusesti sa-ti gasesti obloanele rosii care sa-ti inveseleasca sufletul ori de cate ori te uiti la ele. Si sa-ti aline dorul de „tara”. Cu Craciunita vad ca deja s-a rezolvat. E suficient sa-ti scrii dorintele pe blog… 😀
    Observ ca ai aceeasi viziune despre iarna ca si mine. Mi-ar placea sa surprind farmecul anotimpului alb pe creste de munte cu un obiectiv nou, altul decat cel de kit. In rest, in oras, iarna este un chin, o adevarata pedeapsa, ma gandeam azi in timp ce asteptam microbuzul in ninsoare si vant…

  8. Păi oblon înseamnă ceva ce se pune pe o deschizătură-n perete pe exterior, foarte rar pe interior cu scop de protecţie.
    Tehnic, pe perete poate favoriza mucegaiul şi chiar lichenii, insectele,etc…
    Nu dezvolt pe blog…

  9. Nu stiu daca ai prins vreun articol de al meu in care spuneam unde am eu situata casa in Brasov. E ceva gen Belvedere…vezi tot Brasovul. Il voi ruga pe sotul meu sa faca fotografii, eu sunt anti talent, şi vei realiza ca nu am cum sa separ imaginea perfecta, de vacanta permanenta…din casa. Cand ies….se termina cu magia si intri in toate inconvenientele vremii. Da, imi doresc lucruri simple pentru ca am avut un an…special.

  10. „Sunt, cred, singura persoană de pe pământ căreia nu îi plac decoraţiunile de Crăciun.” 🙂
    Ba mai suntem. Daca am facut trei decoratiuni handmade nu inseamna ca-mi plac. Imi plac doar, asa, ca le-am facut, c-au iesit din mana mea si sunt micute, de pus in brad. Dar sa impodobesc casa cu tot felul de chestii..niciodata n-am facut asta. De trei, ba patru ani, nici brad n-am mai impodobit. Anul trecut am pus un fel de ceva ca un Mos Craciun (o chestie cumparata cu ani in urma, micuta, ca un cap de mos), agatat pe galeria perdelei…si atat. Asa a venit si-a trecut Craciunul la mine. Nici anul acesta nu va fi cu mult diferit. Ca atmosfera, da, fac tot ce se cuvine de Craciun dar atat. Fara pavoazarea excesiva si care nu inseamna nimic.
    Cat despre zapada…patesc acelasi lucru cu catelul si nici macar nu plec de acasa; sare pe mine de drag doar cand ma prinde iesita in curte din casa iar motanul intra pe fereastra cu labutele pline de zapada, uneori topita. S-o vezi pe mama cum face :)) Iarna ma dispera cu mizeria ei…
    Monteaza acele obloane false astfel incat sa fie mobile, adica cu un fel de balamale, ca sa poti curata sub ele si ai rezolvat orice probleme. Cred ca se poate. 🙂

  11. Una e să ne dezvoltăm anumite aptitudini, mă chinuie si pe mine talentul in a face coroniţe, dar cam atât, şi alta să transform casa într-un bazar lucitor. Din 2009 nu am mai avut brad. După cum se vede in fotografie am avut ceva braduti in curte, in ghiveci. Consideram ca ei sunt vedetele noastre de Craciun. Din nefericire nepriceperea noastra loveste in fiecare an. In afara de doi, mititei, nu au prins radacini niciunul. E drept, si de asta admir eu „moşia” ta, că nici nu prea avem mult…pământ, cu exceptia păduricii unde locuiesc căţeii, şi unde, culmea, nu am niciun brăduţ. Ciment, ciment şi iar ciment …pentru a putea curăţa după căţeii mititei. Am doi braduti de jumatate de metru, cu aproximatie, pe care îi mostenesc de cand locuiam in apartament: unul alb, si unul verde. Îi scot uneori. Alteori nu, şi fac doar un aranjament de crengi intr-o vază înaltă, o coroniţă pe uşă şi cam atat. Multumesc pentru cuvintele de mai sus, tocmai că nu mă mai simt atat de diferita, de parcă nu m-as fi bucurat de Craciun doar pentru că refuzam să mă impiedic de podoabe prin casa. Cat despre catei şi uratul din curte as putea scrie pana maine. Pe hainele de casa n-au decat sa ne mânjească cat vor, dar nu, trebuie sa ma chinuie pe mine la curatarea gecilor de iarnă. Eu mă mai feresc, recunosc. Fug in casa…şi revin echipata de scandal. Da, bună idee cu obloanele pe balamale. Eu la idee nu renunt, desi functionale nu am cum sa le fac decat investind bani grei. Cum bani grei nu voi investi in mofturi, voi incerca solutia ta. Pupici multi trimit catre tine. M-am simtit ca la şueta intre fete.

  12. Cred că cele mai frumoase podoabe de Crăciun sunt creanga de brad și omătul de afară!
    Dacă ai căldură în suflet, nu mai este necesar nimic altceva.
    Obloane roșii spui? Mi-amintesc de o cabană cu obloane roșii, care arătau foarte bine. Cred că era cabana Diham, pe vremea tinereții mele. Cred că, în combinație cu verdele pădurii de alături, ar arăta foarte bine!

  13. Sora mea draga!!! Intr-o casuta la tara vreau si eu, clar? Toata viata am visat sa stau la tara, departe de mizeria orasului, in aer curat, inconjurata de caini si verdeata. mihai mai rade uneori de mine, spunandu-mi ca ma voi plictisi de stat in locuri cu verdeata, dupa ce nu voi mai fi pe aici. :)))))
    Parca m-a luat cu frig cand mi-am imaginat-o pe Zara si chiar pe bobita afara, in aerul rece al Brasovului inzapezit. Dar ei nu cred ca simt frigul asa, ca noi.

  14. De azi au căsuta căţeii, plus cazare din cand in cand in interior, asa , de răsfăţ. Iar azi, ca să mi se dea peste nas, cred, cand am iesit in curte am simtit aer…de tara. De ce? Gerul, pădurea si apa ingetata…au creat mirosul stiut. Asadar ..nu pot creste eu porci si gaini, dar cu starea de la tară…m-am aranjat!

Lasă un răspuns