Toamna din mine

Toamna din mine are  freamăt de stână,
Are foșnet de sat şi de cărări cu noroaie,
Dor de-o prispă pe care zac nişte prune,
..minune.. ….aşa,….. la îndemână,
Ce stau la uscat cu o mână de nuci adormite
Pentru un cozonac ce-mi place …fierbinte.

 

Toamna din mine prinde glasuri de pasăre umblată
Prin câmpuri triste, pe tarlale seci,
Şi bate acum uluci de garduri chinuite,
Ce stau să cadă de vreme şi  ploi ropotite.
 Se agață de vie culeasă devreme
De parcă s-ar teme.

 

Toamna din mine sapă doruri şi alinuri,
Are pătură caldă de frunze arămii
Şi pernă din dovleci rotofei.
Are zumzet de grădină cu roade tarzii
Și-mi vorbește de galben, și busuioc
Lânga un foc…

 

 

 

Toamna din mine are brumă şi ceaţă,
 Lacrimi  din cer, de neîmpliniri uitate,
Are struguri  şi ardei roșiatici, uscaţi pe aţă
Lătrat de căţel..alintat ce nu merge la şcoală;
Restanţă-n impozite mari și arogante,
Şi parcă ar avea şi ceva vorbe…. prin spate.

 

Toamna mea mușcă din gutui ce par zestre
 Sau  podoabe, în odaia din spate a bunicii,
 Se ascunde pe plita incinsa și bate-n ferestre,
 Se răsfață c-un tors de pisica in poala;
Acasă mi-e toamna, dar meritat,
De-un an așteptat.

 

 

 

Toamna-n octombrie îmi pare
Dantelă colorata brodata cu aur
Povești înstrugurite cad din mâneci, agale,
Se coc încă mere pe poalele sale
Iar c-o cană de must blând- tulburat
M-a devastat.

 

 

Iar de nu știți de ce o port tainic în mine
N-aș vrea să explic, e un dar asumat
E o plată primită pe cand imi doream
Sa las lumii-ntregi, anotimpuri fierbinți
Iar eu sa raman cu arome divine
Din toamna din mine!
 toamna-io
prima variantă:
Toamna din mine are freamăt de stână,
Are dor de sat şi de cărări cu noroaie,
Imagini c-o prispă pe care zac nişte prune,
..minune..
….aşa,….. la îndemână,
Ce stau la uscat cu o mână de nuci adormite
Pentru un cozonac care-mi place …fierbinte.
Toamna din mine prinde glasuri de pasăre umblată
Prin câmpuri triste, pe tarlale seci,
Şi bate acum uluci de garduri chinuite,
Ce stau să cadă de vreme şi ploi ropotite.
Toamna din mine sapă-n amintiri înstrugurite,
Are pătură caldă de frunze arămii
Şi pernă din dovleci rotofei,
Prietenii mei.
Toamna din mine are brumă şi ceaţă,
Are struguri şi ardei uscaţi pe aţă,
Are lacrimi de neîmpliniri uitate,
Asanate de iubiri noi, vii, parfumate;
Are paşi de pisică ce toarce în poală,
Lătrat de căţel…ce nu merge la şcoală;
Are restanţă-n impozite arogante,
Şi parcă are şi ceva vorbe prin spate.
Orice-ar avea toamna din mine,
E o toamnă doar, la anul revine,
Şi aduce şi bune, şi rele, căci ştiu:
E aceeaşi toamnă ce-şi schimbă …..doar straiul, târziu.
Și-mi topește în mine arome ce strigă
Alchimista naturii are parfum…de bunică!

You may also like

20 de comentarii

  1. Toamna din mine recunoaste fiecare lucrusor pomenit de tine, stie ca l-a intalnit in drumul vietii si acum striga prin vant, intreband unde poate merge pentru a mai intalni carari cu noroaie, tarlale seci si ardei pe ata?
    Toamna mea e asemanatoare iernii ce a trecut, primaverii si verii, fara deosebire. 🙁

  2. Ei, uite-aşa aş vrea eu să fiu „îngropată”! În mirosul de cozonac aburind…
    Toamnele astea din fiecare sunt cu toanele lor, ba chiar şi cu tonurile lor. Dintre toate anotimpurile care-ar încăpea în noi, pare, de departe, cel mai capricios anotimp. Însă mie mi se pare, în acelaşi timp, şi cel mai magic. Fiindcă nu îi poţi ghici niciodată mutarea următoare. Primăvara e o plângăcioasă, iarna e şi ea o pişăcioasă, iar vara e prea veselă, atât de veselă încât, nu prea mai e râsul ei la un moment dat. Dar toamna e secretoasă, când tristă, când veselă…de aici şi magia.

  3. Versurile tale m-au purtat pe aripi într-o călătorie. M-au reîntors către copilul din mine,care asista cu bucurie la toate micile sau marile întămplări ale toamnei. Apoi am revenit, cu sufletul încărcat de miresme tomnatice, in prezent . Superb

  4. Mi-aduci aminte de locuri… De porumbul roșcat, agățat cub streașină, de nucile coapte pe plită, sub care adoarme jăraticul, de ceaunul cel mare în care fierbe magiunul(să-l pui pe pâine și să-i presari câteva nuci, ca pată de culoare și aromă!), iar când afară se zgribulește toamna, să urci pe cuptiorul căldut, la lumină de lumânare și s-asculți povești și versuri, poate chiar povestea toamnei tale!

  5. Când am fost la Suceava, acum mulţi, mulţi ani am văzut in casele oamenilor niste sobe remarcabile. Erau ca niste pereti de teracote, cu fix, cuptiorul de care vorbesti. Mi s-a părut magic. Magice erau si prunele uscate de pe prispă, şi tufănelele din grădina din faţă, şi porumbul pe care ni-l ferbea cumva …dulce şi magiunul cu nuci de care vorbesti. Fiecare loc cu alt gust şi miros. Ce toamne ai scos din cutia mea prăfuită! Of!

  6. Toamna din mine e plină de griuri
    De clipe căzute în adânci nemişcări
    E cer împânzit de cenuşiul din nori
    Ce plâng pe la colţuri de alei pribegiri.

    Prea e rece şi ploioasă ziua de azi, iar eu mă simt lipsită de chef, de parcă am uitat de toată bogăţia, parfumul şi binefacerea toamnei. Zi faină să ai, parfumată şi luminoasă ca versurile tale! 🙂

Lasă un răspuns