…azi nu am vorbe, nici cuvinte,
nu strig, nici nu vorbesc, nu spun
nimic din ce-aş fi vrut a spune;
nu zic, nu alarmez, nu cânt,
nu ţip, nu port discuţii enervante,
nici conversaţie nu fac, nici şoapte
nu trimit spre voi. Nimic. Doar tac
şi tac, şi cât mai tac….
Nu încerc să prind din zbor silabe
şi nici prin semne nu arăt ce-aş vrea;
nu scriu, nu bat nici morse pe podea,
nimic nu fac, doar tac….
Azi tac….
Chiar si cand taci, taci bine, taci intr-un mod interesant… Stii, nici macar nu trebuie sa vorbesti in fiecare zi. Uita-te la mine unde am ajuns, daca am incercat sa vorbesc zilnic cu cat mai multi oameni. Dorm de 3-4 zile cate o jumatate de zi si tot nu imi revin… Asa ca taci cand simti nevoia sa taci, odihneste-te si rezolva ce ai de rezolvat. E timp pentru toate…
Să ştii că ai dreptate. Nu am fost azi pe net decat o ora cu totul şi a fost perfect. Plec sa vad un film. Odihnă placuta tuturor!
iar eu sunt pe pervaz… şi tac la rândul meu. şi torc. a bine.
Iar eu îți răspund tot cu tăcere. Vreau doar să știi că am fost pe aici. 🙂
…păi, şi la tine m-am gandit in versurile astea, mai ales ieri. Dar ştii asta, nu?
Cum spui tu: „voi şi versurile voastre”. Mă bucur de semn, cu adevarat am avut o zi tacuta, şi era bine dacă nici nu treceam prin anumite bloguri ieri. Mi-a acutizat tacerea.
Şi versul… mai tace câteodată! ……………………………
…chiar aşa…
E bine . E util. E permis. E necesar. Uneori e impus, alteori nu. Eu cand pot, tac cu cap, fac o lista de intrebari si ma lansez imediat ce toti ceilalti termina de vorbit.Riscul cel mare e ca uneori nu mai e vreme si pentru vorbele mele. Dar tacerea este un exercitiu formidabil.
….cu adevărat…ce spui. Fiecare cuvant de-al tău il simt dupa…caz…