La km zero
Am rămas în pană
De of-uri.
Mi-am zis:
Ia, să fac autostopul!
Şi să mă duc unde?
Spre care of?
Cine mi-l dă pe al lui?
Aşa, pe de gratis?!
Mai întîi a oprit o căruţă
Drăgută,
Cu un cal
Năzdrăvan,
Şi, zic:
Pai, nene eu în căruţă?
Nu ştiu dacă pot,
Mă rog…
Stai că astept alt of,
Mai pe seară!
Ei, fătucă,
Of-ul meu de vară
Era pus în saci cu porumb,
Ca să ştii…
Pentru un strop de  mălai
La copii.
Şoferiţa care s-a îndurat de mine,
Mai apoi,
Avea pe bancheta din spate,
Trei copii personali.
 Un tărăboi!!!!
 Erau mici, micuţi, şi mititei;
Ce mai of-uri străbăteau din ochii ei!
M-a lăsat într-o statie de tramvai,
Mai târziu,
Fără vreun of în plus …
…..aşa ştiu!
Să mă urc în tramvai?
Păi, e plin! Vai!!!
O fi vatman drăgut?
Or fi oameni prea mulţi?
Ce mă fac de le simt
Of-urile lor…
…cam la greu?
Vai şi amar ar fi, cred, de capul meu!
Îs în pană de of-uri ziceam?
Cred cumva c-aiuream
Sau vreun gând aromat,
Cu uitări şi visări,
Îmi şoptea să mă întorc
Automat, unde-am stat,
Fix în acel loc deocheat,
Unde era of-ul meu
  ……în parametrii,
Undeva la zero kilometrii

12 gânduri despre “Of la zero kilometri

  1. Stateam pe marginea soselei fara nici un gand. Din cand in cand oprea cate o masina. Le probam pe unele, sperand sa o gasesc pe cea potrivita. Una era prea iute, alta aducea a hârb. Ma intorceam la kilometrul zero si ma puneam iar pe asteptat, oftand din cand in cand… 😉

Lasă un răspuns