Se învârte roata.
Las-o să se-nvârtă,
E dreptul ei admirativ de a fi,
Esenţial, mărunt sau maiestuos,
În goana neprevăzutului
Din tine şi din mine.
Şi doar atunci de-o pană
Îţi aduce-n mâinile obosite
O roată-n plus, un cric,
Tubulaturi şi chei,
Gândeşte simplu

La firescul… rostogolirii ei,
Şi-al sprijinului, dârz, de osii ostoite;
La alte roţi, ce se trimit la vale,
Pe asfalt, prin gropi, pe drumuri prea întinse,
Spre zări uitate chiar de roţi străbune,
Din vremuri vechi, din vremuri bune,
În care mai găseai drumuri curate,
Cam rătăcite-n hărţile uzate,
Pitite în dulap cu nişte ziare,
Mototolite de atâta… modelare
De vise înşurubate, într-un ghem,
Ce-l poartă şi pe al tău ca semn,
Atunci când e pe cale să apuie,
Să lase loc mai altuia ce ţine
Fereastra larg deschisă spre-un alt mâine.

Şi-i obosit sărmanul vis de noapte
De nevorbit, nespus măcar în şoapte,
Şi nevăzut prin cărţile din raft
Unde s-a vrut ca titlu, chiar de-o şchioapă,
Nu unul vag în pagini simţitoare,
De ziar, dar de scandal.

Vorbim de roți, vorbim de sorți?
Vorbim de drumuri șiruri printre hărți?
Vorbim de gropi, unelte, piedici, șosea bună?
Sau vrem un titlu-al vieții să rămână?

 

N-a fost să fie, pentru unii, cred,
În lumea asta prinsă într-un cerc:
Orice ai face, roata vieţii îţi duce
Un titlu sec, la urmă, pus pe cruce.

Aceeaşi duzină de cuvinte folosită azi alături de ceilalţi duzinari din tabel.

24 de gânduri despre “Roata vieţii

  1. Eu cred că roata vieţii e de fapt o horă,
    Te laşi furat de frumuseţi în mersul ei,
    Şi-atunci când crezi, naiv, că i-ai prins jocul,
    Te calcă! Şi descoperi moartea, carul ei!

    Ţi s-au aşezat cuvintele MĂNUŞĂ!

  2. Mai sunt si-acum drumuri curate, dar tot asa, prin harti si prin povestile scoase la lumina de oameni simtitori, de visatori si de poeti.
    Acum imi dau seama ca nu e bine sa iti insurubezi visurile pe un ghem… Cele mai vechi, oricat de frumoase ar fi, raman ascunse, uitate, acoperite de cele noi, care nu stau atat de inghesuite, care au spatiu si aer…
    Visul de noapte se odihneste ziua, se asterne pe jurnalul virtual si se transforma in povesti de suflet, din care multi vin sa soarba energie si alean.

  3. Asta e politeţe elegantă…a la Cuvânta. Culmea că e prea logică. Dacă ai vedea analiza pe text a soţului meu…am transforma poezia asta in circ. De asta aleg versuri…că pot trişa când nu am timp de ce vreau.

  4. În roată-i prinsă viata
    Concret, nu premoniții,
    Nu-i chip s-o ţii în loc
    Şi nici fără de piedici,
    Îi pui cunună …vise,
    Ii pui în piept ambiţii,
    Iar de prinzi bolovanul
    În loc nepotrivit..
    Doar vezi …se rupe roata
    Şi totul s-a sfârşit!

    Poeta …tot poetă. Mă susţine! Mulţumesc, Alma!

  5. Mihai al meu s-a apucat să-mi explice prima parte a poeziei, de parcă făceam rezumat la şcoală. Cred că vroia să arate că a înţeles dar mai ales citit poezia. Şi …”Roata vieţii dacă face pană, abia atunci apreciem normalitatea şi dacă drumul nu e întins şi curat, alea-s piedici, şi uite pe drum …neamul nostru…prin alte roti, străbunii şi numele, şi renumele, şi ce vrem, şi ce nu iese şi …gata…stop” Căsăpită…sau cum? Păi, să nu mă bucur eu de vorbele voastre? Dar poate aşa …aduce vreo logică…pe aici.Of, of, of. Dacă nu-i de politică…e căsăpeală. Mor de râs…

  6. n-oi fi tu fan versuri da uite ce surprize găsesc eu abia reapărută pe pervaz! 😀
    să ştii că am citit ieri, pe furiş, ce-ai mai scris cât am lipsit.

  7. Mi-am dat seama eu de ceva. Am avut ceva inspiraţie şi datorită Mâţucii cu cârlionţi roşcalii. Acum …să spun cinstit…imi plac enorm cuvintele impuse. De asta mă trezesc cu două texte: unul proză, alte versuri împuşcate…cum le spun eu. Te pup

  8. Sa-ti traiesti viata cu verva
    Drumul drept sa-l tii mereu
    Caci n-ai roata de rezerva
    Nici un cui nu-ti intre-n..pneu!:)

    Ai scris asa serpuit ca ma gandesc ca e o metafora cu meandrele concretului! Dar ai scris foarte frumos, felicitari!

  9. De ai pană în roata vieţii
    Rămâi iute fără pneu
    Dar de eşti sub semnul ceţii
    Nu vei şti ce-nseamnă greu,
    Şi vei merge pe-un drum amplu
    Şerpuit sau nu, se pare
    Dând din coate şi claxoane
    Ajungi fără avertizare
    Cam năuc şi plin de vise
    Ca în poezia mea
    Doar că-s vorbe ce sunt scrise
    Despre-o viată ca a ta
    Ceaţa, ploaia şi urâtul
    De va fi pe drumul tău
    Tu îl vei primi alături
    Şi de bine, şi de rău.
    Asta înseamnă roata vieţii
    Să primeşti rostogolirea
    Chiar de-i plin de introspecţii
    Ce-ţi arată …devenirea.
    Şi când roata se opreşte
    De vei vrea sau poate nu
    Ai trăit împărăteşte
    Şi ai fost acelaşi….tu!

    Da, Adelina! M-am jucat un pic cu drumul cuvintelor. Dacă tot am început cu o rostogolire şi am ajuns la vorbe pe cruci…de ce nu? Mulţumesc.

  10. Mă gândeam să las şi eu un vers aici. Dar, după atâtea roţi, pene, pneuri, gropi, uite că m-a prins noaptea pe drum, şi rima mea s-a stins! Data viitoare încerc să ajung pe lumină!!!

  11. Aşteptam un răspuns ca acesta. Chiar m-am gândit la schimbatul de roţi. Dar am trecut peste…repede. Tu…nu! Penele se fac întotdeauna. Asta inseamnă că nu eşti singură: având nevoie şi de altii.

Lasă un răspuns