Sunt o plantă urcătoare
Căţărată pe-un amarcus
Frate bun cu şapte rare
Crengi dintr-un copac măiastru,
Mă prezint ca primadonă
Importantă şi distinsă
În dulcerc de operetă sunt acuma
Foarte prinsă,
Tot ce-i vorbă, spirit, sunet
Prinse în triluri sus pe ton
Îmi sunt mie adresate
Dintr-un mândru verdicton,
Ştiu că verdele din frunze
De căldură au cam pălit
Eu nu recunosc o iotă
Zic că-i moda colorbit,
Din amarcus trec alene
Prin distinsul balcondur
Ajutată de un bariton
Care pare foarte dur,
Are o voce ce te duce
Colo sus în telurictus,
Dar atunci când te priveşte
Îţi imprimă doar un rictus,
Ai credea că vrea să fie
Demn de-un mândru cavaler
Doar că-n mine îmi rămăne
Un gust rău cam tristaler,
Şi prind glas de primadonă
Chiar de simt cum am să mor
Şi în gât am fibrilaţii
Măsurate de un drogor
Care are unde înalte,
E cumva mai selectiv,
Vrea doar sunete scăpate
Într-un ritm cam serbetiv
Nu prind ritmul, nu ştiu nota
O îndrumare vreau să cer,
Să ating cumva abisul
Într-un mod mai cristaler,
Pentru o arie solemnă
Mândră ca o adiere
Frunza mea pare nedemnă
Şi desprinsă din lungere,
Nu mai este doar soprană
Are gând de carnaval
Dus acolo sus în rampă
Cu avânt de alinaval.
V-a plăcut poemul frunzei,
Ce soprană se credea?
S-o iertaţi! E cam naivă
N-are vorbele la ea,
Le uitase în culise
Speriată de-un drogor,
Iar pe scenă se-mbătase
Mustăciosul de sufleor!Era să uit! Mai găsiţi cuvinte inventate puse în poveşti minunate în acelaşi tabel a lui psi.

24 de gânduri despre “Frunza primadonă: duzina de cuvinte inventate

  1. Îmi place prima ta reacţie! Chiar mi-am făcut griji că poate nu observi mesajul …cuvintelor inventate! Dar dacă ţi-a plăcut şi aşa…e de bine! Ai văzut că am avut prima franţuzoaică ce a dat like la poezia mea tradusă în franceza şi pusă la tine pe pagină? Magnifique-l ei face cât o mie de cuvinte. Mulţumesc!

  2. Ce generoasă eşti! Dar nu te contrazic. Soţul meu s-a crucit când a văzut că e…citibilă. Mă ” încurajase” înainte…că n-am cum să scriu ceva credibil…cu astfel de cuvinte. Mulţumesc..Tina!

  3. Asta mi-a spus un prieten aseară, la un pahar de vin…după ce a citit joaca asta, neştiind de cuvinte impuse..inventate. Exact la fel…că sună ca un cântec. Eu …doar mă bucur. Chiar vroiam să văd reacţii în afara celor care ŞTIU de joaca noastră.

  4. Stii ce au vazut ochii mei in timp ce recitam in gand, pentru prima data, cantarea primadonei? Te-am vazut pe tine stand la umbra unui copac din curte, cu frunzele intoarse de caldura, intr-o dupa-amiaza in care totul pare amortit. Ai o ceasca de ceai cu gheata in mana, iar pe picioare iti toarce linistita Zizi. Prin frunze trece deodata un vant bun, ce trezeste la viata frunza primadona, aflata intr-un ghiveci din apropiere.
    La a doua citire, probabil influentata de comentarii, mi-am dat seama ca acea frunza chiar ai putea fi tu, cea care se deschide atat de frumos intre oameni frumosi, cea care ne canta si ne incanta pe atatea tonuri, cea care este tot mai increzatoare si indrazneata si atunci te-am iubit mai mult si te-am aplaudat.

  5. Bine ai revenit, fata mea călătoare! Ce mult mi-ar fi plăcut să fie posibilă prima ta viziune. Din păcate…în curtea în care poţi sta la un ceai nu am niciun copac iar Zizi nu ştie să stea pe picioarele mele nici după imediat 4 ani. In spatele casei, unde sunt copaci…Zoe, câinele lup e stăpână. Nu trec pisici iar cana mea cu ceai ar ajunge repede amintire( Zoe e teribil de curioasă). La partea a doua am obiectii, dar pentru că incerc să-mi reintru intr-o stare in care să mai pot scrie ceva voi primi vorbele tale aşa cum sunt scrise.

Lasă un răspuns