Omul și litera sa – parfumul literelor

Mereu am strâns bilețele și scrisori, am păstrat bucăți de hârtie banale pe care le piteam într-o beauty case pe care mi-a dăruit-o un fost iubit de al meu pe când făcea bișniță cu adidași aduși din Bulgaria. Omul acela mi-a rămas în minte la litera C fără să adaug altele, mai mici. Un C rece, pragmatic, care-și doza râsul, vorbele și sentimentele de parcă avea o limită deja trasată peste care nu ar fi putut trece. Scria doar cifre și numere calculabile într-un carnețel cu coperți de piele, cu un stilou Parker. Un C sofisticat, pretențios care mereu avea o franchețe ce lăsa o stânjeneală tuturor din jur.  Cum mie nu-mi plăceau pantofii sport mi-a dăruit valizoara, fără să bănuiesc o clipă că, de fapt, mi-a oferit-o pentru că nu o putea vinde. Mânerul se desprinsese de partea solidă a genții și atârna periculos de învelișul delicat care o acoperea. Am descoperit cu amărăciune asta, dar am păstrat-o, făcand-o cufăr pentru comori scrise, pe care alții, poate, nu le-ar considera astfel. Și uite așa mi se conturează, în minte, ideea parfumului de litere, omul și scrisul său, omul și inițiala numelui, omul și povestea dulce sau amară sau serioasă, sau doar încruntată, veselă ori atipică. Literele și oamenii lor. Parfumul lui era unul glacial cu note de portocală amară, ce mi-a ramas multă vreme în amintire, la fel cum mi-a rămas și imaginea sa când își lua cana proprie, din mașină, atunci cand trebuia sa bem cafeaua în vreunul din barurile acelei vremi.
Omul și litera sa. Omul și cuvintele scrise. Indiferent că ne așezăm numele pe vreun act sau doar facem o listă de cumpărături, că lăsăm un mesaj pe vreun bilețel lipit de frigider sau completăm vreun formular de vacanță, literele ne scriu pe noi, trimițând, discret, câte un mesaj ce tare ușor ar fi de descifrat de cei mai curioși despre natura umană. Parfum subtil de viață scrisă pe fugă sau pe îndelete. Spuneam că păstrez și eu câteva bucăți de viață pasageră, în bilețele și scrisori ce își dorm somnul de frumusețe în valizoarea lui mister C. Am câteva de când eram elevă în primul an de liceu.
Cineva îmi scria, cu o caligrafie impecabilă, cuvinte cerneluite, aplecate ușor spre stânga, rotunjite perfect: „Atunci când te vei iubi mai mult, vei iubi și viața”. Hmm, trec peste, nu înainte de a pune litera A, pe rândul gândului, și dau de altul cu un desen minunat cu trei îngerasi,  creionați cu talent de o fată cu aspect de bibelou de porțelan care mi-a rămas lipită de suflet până în ziua de azi. Sub ei, scrie suav, înflorit și în culori aprinse: „Trei îngerași pentru un îngeras de fată”.  Zâmbesc și îmi spun că parfumul literelor tinere și inocente e cel mai puternic anestezic. În doi timpi, am uitat  tot ce ar trebui să mai scriu. Insist, însă, căci diafanul din litera M îmi lasă dâre de scorțișoară și nucă, de bezea și miros de toamnă, de blândețe și zâmbet ciufulit într-o tinerețe veșnică, așa cum era și e draga mea, dragă.
Mâinile nu pot cuprinde talmeș-balmeșul de scrisori, plicuri îngălbenite, vederi, cărți poștale, catrene rătăcite, poezii naive, stângăcii timide, litere care abia se văd, altele puternice care mă irită chiar și acum, după 30 de ani, de cand dorm și tot dorm. Multe aș putea spune despre ele. Roșesc când dau de un bilet franjurat, despre care îmi amintesc, perfect, cum mi-a fost strecurat în buzunar, pe când aveam vreo 30 de ani și iubeam clandestin: „În lumea ta nu pot ajunge, dar măcar nu pune de tot zăvorul și lasă-mă să te admir și să te iubesc fără atingeri, fără vorbe. E suficient să mă privești și să știi că ai poarta sufletului meu deschisa. Tu.….” Litere mici,  scrise adunat, corect, drepte, semețe, pe care le cenzurez nevoit, căci prea trimit iz de seducție ca în parfumurile acelea orientale pe care le iubesc atât de mult si despre care nu știu nimic, căci nu rețin niciodată nici ingredientele, nici aromele, ci doar efectul lor fatal asupra mea. Litera? Un S, de la secret, bineînțeles.
Un alt C îmi apare în minte  împreună cu un hohot de râs ce dezvelea un chip de păpușă perfectă, într-un trup de femeie fatală dar atât de ambițioasă și hotărâtă, încât închid  toate bilețelele să nu-mi mai apară vreunul și să rămân cu acel parfum dulce și puternic, pe care nu oricine îl poate pune atât de bine în valoare.
Caracterizat de bogatia si greutatea parfumurilor anilor 90, Gucci Gucci Rush, căci despre el e vorba, are o compozitie inspirata de un cocktail exotic floral. Parfumul prezinta drept note dominante piersica, patchouli si coriandrul. Are la baza note bogate de frezie africana, piersica si gardenie, continua cu acorduri mai subtile de trandafir, iasomie si coriandru, pentru a se incheia cu o baza puternica si calda, de vanilie, vetiver si patchouli.
Două femei, din jurul meu l-au știut a-l purta, o vreme, și amândouă împărțeau și litera C, pe care o descopăr ca fiind cea care mi-a contabilizat multe nume și parfumuri. Doar că unele au arome de regret, iubire, pasiune, trădare, depărtare, punct. Sunt însă litere ce-mi vor rămâne bune și frumoase pentru că fac parte din mine, la fel ca bilețelul cu catrenul dăruit cândva ca premiu de consolare în niște timide neîmpliniri:

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt – si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim

Acesta e ultimul bilet pe care l-am desfăcut, cu Magda Isanos autor perfect, al unei amintiri pe care nu mai mi-o poate lua nimeni, nici măcar neprevăzutul care m-a făcut să nu mai am în jur aceiași oameni, pe care-i zăresc, în litere de o șchioapă, rătăcite în cutia amintirilor prăfuite. Mda…„Murim…..ca mâine”, spunea poeta prin om frumos….
Alte litere, scrise de tipar, într-o caligrafie de excepție, căci nelegându-le între ele, folosind literele mici de tipar, de fapt, ai senzația unei anticipări ale acestor vremuri cand toți tastăm mai ușor cuvinte decât să ni le dăruim pe foițe de hârtie. Si nu mă mir că par tastate; omul era cu un pas înaintea vremurilor, mereu dornic de a afla, mereu pompos în definiții, mereu amalgamând cuvinte seci cu cele răsunătoare într-o învălmășeală iritantă și deloc atractivă, dar cu o notă intelectual-scriitoricească ce era ostentativ aruncată în ochii și sufletul meu prea dominat, atunci, de superficialitatea tinereții care vâna mai mult căldura și emoția decât dramatismul și teatralitatea textelor pe care niciodata nu le-am putut reține, atât de personal-impersonale erau. Aveam să realizez ca acel R  al lui era atât de potrivit acelor litere, de parcă s-ar fi simțit în ele inclusiv accentul acela franțuzesc, rârâit, șuierat, posedant și amețitor, însă topit ușor în automatisme ciudate care mai îndulceau puțin sobrietatea deloc confortabilă și din cuvânt, dar și al omului-literă.
Omul și litera sa. Da. Fiecare a lăsat o litera mare și o imensitate din cele mici, și toate acestea au picurat în noi senzatii și trairi. Am o prietenă dragă, un N perfect, care îmi trimite, ades, scrisori ce însoțesc multe din năstrușniciile sale de cadouri sau atentii, de lucruri simbol despre care stie că ma vor impresiona. Si da, mă impresioneaza mereu observând cât de bine mă știe, dar și cu a ei caligrafie desăvârșită, de secretară școlită înalt, literele ei arcuindu-se și jucandu-se perfect pe portativul foii, lăsându-mi nu doar parfum de prietenie, ci o muzica suava pe care doar  mesajele cuvintelor sale o pot compune.
Mi-aduc aminte de un joc de cuvinte, doi prieteni care aveau același nume ce începea cu A, si-au făcut, cândva, un bar cu numele  „La doi amici”. Doar unul a rămas amicul barului, celălalt având alte preocupări, doar că puțini știu că, de fapt, nu era vorba despre amici ci de …doi „a” mici. Tare drag mi-a fost alintul lor care parcă îmi vorbea despre povestea lor comună începută pe când viața însemna doar joc de cuvinte și nu numai.
Parfumul literelor e aparte pentru că, deși ne sunt tuturor dăruite,  le împrumutăm ceva din noi, din întâmplările noastre, din frământări, aspirații, neîmpliniri, emoții, căderi. Toți le scriem, chiar dacă o facem diferit. Când am început a scrie cu iz de rămânere, cunoscuții mei tare s-au mirat. Unii au reactionat firesc, altii s-au bucurat zgomotos, alții au întrebat:„Tu, vorbești serios? Dar tu nu făceai asta, până mai ieri. Nu-i pierdere de timp? Câțiva mi-au spus să las blogul, că e doar material din care se vor inspira alții și să scriu cărți, de parcă literele cu lumină de roman sunt așa…pentru oricine, dar au fost și cei care au zis: „Ei na, mare lucru! Și noi putem. Doar să vrem!”
Adevărat. Fiecare poate lăsa scris, nu doar vorbit, povestea literelor personale. Eu nu fac altceva decât să transcriu imagini, gânduri, întâmplări și doar arareori împletesc ficțiunea cu creativitatea. Eu văd cuvintele, iar asta mi-aduce aminte de un citat din Nichita Stănescu, deși e doar o bucurie a frumuseții celor aleși, a nu se crede că mi s-ar potrivi mie: „Am cunoscut pe cineva care vedea materia, cineva m-a cunoscut pe mine care vedeam cuvintele”

 

 Iar dacă stau să mă gândesc, chiar le puteți da contur de carte dacă aveți scrieri care par proaspete mereu. Eu am făcut-o, iar bucuria asta nu mi-o poate lua nimeni, căci nu vom scrie doar pe marea coală a internetului, ci ni le putem așeza pe noptieră, pentru vremuri când timpul și slovele vor purta parfum de amintire despre o vreme formidabilă care mi-a adus numai bucurii. Și chiar dacă și despre asta am auzit că „decât să scoți o carte cu postări de pe blog, mai bine deloc” vă asigur că blogul e doar un altfel de beauty case, care mi-a păstrat perfect cuvinte care altfel s-ar fi pierdut printre preocupări mai mult sau mai puțin speciale până când s-au cerneluit. Cerneluri care nu au ajuns la cititorii de blog ci la toti ceilalți neconectați la internet ci în realități palpabile. Litere ce miros a mama, primul meu cititor, a soră, a oameni bucuroși de mine…altfel. Literă cu miros de iederă și parfumuri rococo cu iz de altădată, cu miraj ce mi-a schimbat viața.
omul si litera sa
omul si litera sa
Litere dragi am multe I, P, S, C, V, D, O …..dar cel mai drag îmi e M-ul căci parfumul acestuia are trăinicie, credință, iubire, curaj, inspirație și încurajare permanentă. Si, nu știu cum, dar datorită lui literele mele vorbesc mai tare …românește.
Cred că aș fi putut scrie în neștire – știu că m-am lungit, dar asta e! – deși, am fost tentată, la început, să aduc  texte mai vechi, dar extrem de actuale, despre literele mele.

Însă, pentru că povestea este înscrisă în Clubul Condeielor Parfumate și pentru că tocmai și-a aniversat 6 ani de la prima poveste parfumată, am considerat ca e cazul să nu vin doar cu ceva vechi, ceva împrumutat din vremuri începute timid sau ceva albastru ca ele, ci să pun ceva nou, mai ales din respect față de niște oameni-literă care au scris de-a lungul vremii..texte deosebite și aromate. La Mirela, cea care a inițiat povestea parfumată, pe blogul căreia veți descoperi și alte scrieri din tema Parfumul literelor, se va gasi și urmatoarea provocare – Parfumul dansului. Dar pentru asta va mai trece o vreme. Bucurați-vă de litera voastra mare si de toate celelalte care se scriu și vă scriu. Primăvară minunata.
ps. Cine spune ca aceasta fotografie nu e genială? Uite cum, în locul vreunei tablete sau kindle, „umblau” cartile prin locuri publice, parcă anticipând vremurile de acum. Lumea are nevoie de cuvinte, de hrană scrisă, chiar dacă ne-o luăm diferit. Iubiți-vă vremurile, altele nu avem. Dăruiți litera timpului care nu se mai întoarce și fiți recunoscători pentru ceea ce trăiți. Sunteti litere perfecte cu parfum de izbândă!

You may also like

46 de comentarii

  1. Draga Adriana,
    Ma bucur enorm ca iubesti litera M. Sunt foarte constienta ca nu M-ului meu i-ai scris atat de frumos, dar chiar mi-au dat lacrimile pentru ca, o data, cineva mi-a spus ca miros a scortisoara si a nuca ! Au trecut 40 de ani de atunci si acum îmi spune ca sunt ca o bezea proaspata, în toamna vietii … :)) Si mai stii ceva? Am si eu doi de C în casa, asta ca rezultat al frazelor de mai sus spuse asa de frumos de sotul meu! :))
    Parfumul de la Gucci, Gucci Rush sincera sa fiu , nu îl cunosc. In anii 90 pentru mine s-a deschis o alta lume si atunci eram ocupata cu testatul altei vieti. Poveste lunga … :))
    Este geniala chestia aceea cu „umblatul cartilor” Ai dreptate, lumea are nevoie de hrana sufleteasca! Aici, la mine, au „înventat” o alta metoda … un soi de „mini-bib”, chiar asa se numeste de altfel te poti întalni cu el pe strada, în fata unei case sau la intrarea în supermarket. Mi-ai dat ideea unei postari cu chestia asta! Multumesc!
    Datorita dragei noastre Mirela, reusesc „sa cunosc” oameni frumosi, La multi ani clubului si multumiri Mirelei! ♥ Imi pare bine ca te-am întalnit „povestitoareo” îti doresc o primavara parfumata si tot binele din lume!

    1. Ella, ești o bucurie de om, o explozie de informații și un perfect companion la o cafea care, cu sigurantă, azi o vom servi in abur de nucă și scortișoara. Cand citesc despre cifre și iubiri ce se lungesc in timp, simt cum tot parfumul iubirii se ascunde in mine.

      Am scris acest articol cu bucurie, intr-o stare de sanatate precara, dar nu as fi vrut sa lipsesc de la acest multi ani pe care il primesc și-l daruiesc cu drag oricarui indragostit de poveste parfumata. Da, „umblatul cartilor” a fost cireasa de pe tort, in timp ce-mi redactam scrierea și ma bucur ca-ti place.

      Cat despre mine, da, sunt o rasfatata a celor care mi-au daruit nu doar incredere in scrisul meu, in literele pe care le imblanzesc cum pot, ci mi-au oferit și un apelativ cu care mi-am insemnat copertile fosnitoare ce ascund povesti ce astfel nu se vor pierde nicicand. Sunt onorata sa te am in vizita, și sa ne fim..mai aproape. O primavara minunata sa ai, om cu miros de nucă și scortisoara!

      1. Ella, îți mulțumesc și eu cu toată dragostea și prietenia. Generozitatea ta e neprețuită, iar cuvintele tale o demonstrează chiar aici. Poate nu toată lumea a înțeles ce înseamnă să citești câte 18, 19 sau 21 de povești integral, cu atenție, să comentezi la obiect, să răspunzi comentariilor de la tine…Să anunți tema din timp, pe mail, pe vremea când povestea era săptămânală. Uneori adormeam către ziuă, dar faptul că v-am cunoscut pe voi, care mi-ați rămas prietene dragi și oameni de suflet și încredere, faptul că mă bucur de rânduri măiestrit scrise, m-a ajutat să îmbin munca, familia, divertismentul cu aceast mod de relaxare, greu, dar minunat. Mulțumesc încă odată. 🙂

    1. Tu nu doar esti muzica și mai si caligrafiezi perfect, dar mai nou esti si regizor al unor filmulete si cartulii emblemă. Nu stiu ce am facut sa te merit. Multumesc..eu. Primăvara frumoasa, Nico! Se face anul de la vesti napraznice care aveau sa-ti schimbe viata..liera cu litera.

      1. Da, Adriana, mi-a rămas scrijelită pe suflet luna martie a anului trecut. Tu n-ai uitat, au făcut-o cei care nu aveau dreptul ăsta. Astăzi, deși m-am ascuns în spatele un zâmbet discret, mi-a fost tare greu. Ștefan era întotdeauna atent de 1 martie, mă trezea la prima oră a dimineții și-mi oferea un buchețel de ghiocei. Era emblema lui, și de necrezut această latură, mulți îl credeau un dur, incapabil de astfel de gesturi…

        Dacă tu nu știi ce ai făcut să mă meriți, nici eu nu știu ce am făcut de mi te-a scos Dumnezeu în cale. De un singur lucru sunt sigură, că mă rog Lui să mi te țină sănătoasă și, dacă va fi cu putință, toată viața aproape.

        1. ..va fi bine. Amandoua cunoastem și fericirea și nefericirea, si suntem tare atente la nimicurile care dau importanta vietii. Sunt mai bine fara sa fiu bine, dar te asigur de toata prietenia si tot sprijinul meu. Am trecut noi de valurile care ne dadeau instabilitate. Acum e lin, ca litera cea calda a iubirii cu semn de destin neprevazut..

  2. Ca totdeauna, litere adunate-n frumusețea cuvintelor, povestind amintiri.
    Cum bine știi, eu sunt dintre cei care-ți spun că blogul, această „cutie cu amintiri”, merită păstrat și chiar dus mai departe. Da, poți fi sursă de inspirație pentru unii, așa cum ai fost și pentru mine la câteva texte, dar aceasta trebuie să-ți fie mândrie, iar nu piatră de poticnire.
    Dar, dacă vrei să scrii doar pentru carte, nu voi fi eu cel care să te rețină, ci te voi îndemna să scrii, cât mai mult.
    Despre clubul vostru nu pot să spun mare lucru, căci nu l-am urmărit. Dar, îi doresc mulți ani de aici înainte! Dacă te-a determinat să scrii, înseamnă ca este benefic.

    1. Cuvintele care vorbesc despre ceea ce mi-au transmis cei din realul meu, nu coincid cu ceea ce fac deja, de o vreme, constant sau pe sarite. Am incetat sa ma raportez la toate acestea. Am vrut doar a le aminti în contextul subiectului ales, cu ramificatiile inerente. Eu nu pot fi scriitor de carte, ci doar un om care iși asaza unele povestiri sau lucruri dragi..la adapost, pentru o vreme cand cutia cu amintiri prafuite poate nu va avea continuitate in timp. Nu poti sti.

      Clubul a fost in pauza lunga, dar sper ca revenirea sa îi fie de bun augur. Multumesc pentru tot, in toti acesti ani, pentru mugurii tai inspirationali, pentru încercarile de gand ce m-au facut mai sensibila sau chiar au dat drumul unor texte care imi vor fi mereu dragi. O primavara minunata sa ai!

  3. Parfumul literelor pe care cu atata maiestrie le-ai potrivit mi-au fost ca un fir calauzitor spre trecut. Pe masura ce citeam se conturau in minte – si in suflet – amintiri despre multe dintre „literele” pe care le-am cunoscut. Au aparut si unele al caror parfum mi-ar fi placut sa-l uit dar… „de trecut scapam daca il luam cu noi in viitor”, cum zicea cineva.

    E geniala poza, da! Acum vreo 20 de ani as fi fost in stare sa stau in picioare pana citeam cat ma tineau ochii! :)) Acum… uf! Nu stiu cum se face dar orele imi par mai scurte – sau sunt prea grabita?! 🙂

    Litera pe hartie mi se pare fermecatoare in comparatie cu cea tastata, cumva, in neant; n-o pot atinge pe cea tastata si, parca, nu-i simt vibratia reala. 🙂
    Iti doresc sa scrii si sa publici (si) pe hartie!

    Iti doresc sa ai parte de viata frumoasa, plina de iubire! <3
    La multi ani de Martisor! 🙂
    Imbratisari cu drag!

    1. Diana, să recunoastem, că tu mereu ai crezut in mine, ca m-ai sustnut in fiecare actiune, indiferent ca era despre salvarea unui caine, a unei pisici sau doar salvarea mea din întunericul vreunui gand naucitor.

      Citindu-mă, ai venit mereu cu o sugestie, cu o similitudine, cu un îndemn și o incurajare. Mereu ai fost atenta la compozitia articolului și esti printre putinii care nu se ratacesc in partea cea mai putin atractiva a scrierii, de parca ai fost lasata sa scoti din om ce e mai bun să faci a-i straluci literele. Ma inclin in fata generozitatii tale si ma bucur ca si azi ne-am intalnit in puncte comune într-o aniversare pe care, cum spuneam, nu mi-o imaginam, pentru ca eu, pana in 2014 nu am scris pentru povestea parfumata.

      Te imbratisez și-ți doresc o primavara minunata.

  4. Mai spre început am zâmbit citind că domnul C își lua cana cu e, ori de câte ori mergeați să beți o cafea, mai apoi am fost pătrunsă de căldura pe care o emană cuvintele tale, locul pe care îl are fiecare literă-prin persoanele dragi pe care le reprezintă în sufletul și viața ta. Ești bogată și o astfel de comoară trebuie păstrată. Alții le-au risipit în van… 🙂

    1. Da, mă trezesc ca fiecare provocare primita imi aduce o analogie, un amanunt de care uitasem, de oameni despre care, poate, n-am vorbit de 20 de ani.

      Cred ca fiecare poveste are modul ei de a rasari precum ghiocelul. Dar degeaba daca nu sunt ochi buni sa o culeaga, asa cum faci tu..acum.

      Multumesc, o primavara precum sufletul tau sa ai. Sa fii ocrotita și sa ai bogatia cuvantului, caci multa putere sta in tine…

    1. Elena, dragă, sa ne fie primavara calda si plina de frumos. Din Brasovul meu salut locul de unde sotul meu iși trage seva sa interioara. Si pe tine, cu bucurie..

      Multumesc pentru popas…

  5. Ți-am descoperit târziu scrierea… dar e atât de intens sentimentul citirii, încât….timpul e doar un detaliu.
    Primăvară-mplinitoare, Adriana, îți doresc cu drag!

    1. Draga mea, e publicat de doar cateva ore, cu teama ca nu voi reusi sa ma opresc din vartejul literelor care aveau povesti ascunse in beauty case-ul meu, de as fi putut sa ma lungesc pana de ziua copilului. Daca ti-am adus putina bucurie primavaratica, sunt fericita! Te imbratisez si-ti multumesc.

      Sa ai solzi de liliac cat mai infloritori, in anotimpul lor!

      1. Mă refeream la ‘scrierea ta’ (ca fel de a scrie, ca rând așternut) în general 🙂
        Mulțumesc pentru îmbrățișare și clipa de bucurie, Adriana dragă! Gând bun, reînnoit!

  6. Mă bucur că starea de (ceva mai) bine de acum te-a lăsat să înșiri noi mărgăritare pe firul Poveștii parfumate…!
    Poate că am fost un pic teroristă, știm noi două, dar eram convinsă că atunci când vei scrie, vom citi o poveste frumoasă. Scrisă cu drag de scris. Scrisă cu drag de cuvânt, de litere, de litera ”M”! Știu că ai scris bine mereu, că ai o carte publicată care te-a făcut celebră, dar povestea aceasta am citit-o atât de ușor, am revenit la unele pasaje creatoare de imagini, încât cred că devine textul meu preferat semnat de tine! Crești Am citit și recitit pasaje, sunt rânduri impecabile, care sper că vor face odată și-odată (cum îmi spune și mie mama când citește câte-o poveste mai reușită), obiectul unei Cărți parfumate. Ar fi spre binele tuturor.
    Literele! Mă umflu în pene, că doar ”M” e inițiala numelui meu, chiar dacă sunt conștientă că M…ihai, dragul tău, e vizat aici.
    Mă recunosc, am scris cu același drag că ”E”-ul îmi este cea mai dragă literă, fiind atât de evident că prin Enya o iubesc atât de mult, ca vocala mea de suflet! Și alte litere, M e și mama, B e bunica, A e muzica vocalelor! E firesc să iubim literele în funcție de ceea ce reprezintă pentru noi.
    Iar ”C”…ei, pot spune că l-ai descris exceptional. Îl văd aducându-și cana proprie, notând cu stiloul său scump multe cifre, adunând, înmulțind, calculând în carnețelul lui prețios.
    Dragă Adriana, așa cum mi-ai spus într-o anume împrejurare, printre urări, mărțișoare și flori: ” Ei, asta e Mirela mea! Te recunosc suta la suta”, la fel pot spune acum ”Ei, asta-i Adriana așa cum o știu eu, cea cu condei fermecat, făcut anume să vrăjească cititorul pasionat de povești”! Doar nu degeaba ai ca nume de cod…Povestitoarea!
    …………………………
    Minunat parfumul ales de tine azi. Face enorm un parfum bine ales. Azi am avut ocazia a ”n”-a oară, să constat acest lucru, la birou, la restaurant, mall, stradă, peste tot! Dar despre asta, altă dată.
    Fotografia e epocală, cred că ceilalți trecători spuneau: ”ia uită-te la ele, nici pe stradă nu lasă cartea”, apropo de tabletele de azi. 😉
    La mulți ani, Condeier parfumat! 🙂

    1. La mulți ani, Mirela! Sunt genul de om care nu cedează când dau problemele peste el. Am facut-o cândva și am fost doi ani ..un mort viu. Mi-am învățat lecția sau măcarsper asta. Când am început a scrie, mi-a fost greu să las deoparte alte idei. A triumfat beauty case și scrisorile, bilețelele și toate lucrurile scrise de vreun om trecător prin viața mea, adunate acolo. Apoi nu m-as fi oprit, caci de la lucruri pasagere, la vreun număr de telefon scris cu o dedicatie alaturi, de la cartea de rugaciuni, de buzunar, a bunicii, pe ale cărei foi sunt scrise numere de telefon și insemnari de ale ei, de la scrisul tatei, pe hârtii mototlite, toate mi-au asezat lumea cuvintelor, ușor și peste măsură. M-am oprit greu. Parfumul s-a ales singur datorita catrenului căci nu aveam cum sa nu fac asocierea cu purtătoarea lui.

      Fotografia a fost ceva venit pe neasteptate, parca premiu pentru tot efortul meu, efort care a fost doar datorita bronșitei care nici acum nu m-a părăsit dar pe care o înfrunt cum pot. Mă bucur sa te am in preajmă, caci nu doar cunoștințele tale și pasiunea pentru un domeniu – care, culmea, nu imi da fiori, de parcă nu aș fi femeie, ci un roboțel cu preferinte ciudate – sunt cele care mă fascinează la tine, ci energia bună ce o degaji prin preocupările tale, in arta.

      Va doresc succes in tot ce faceti și..multumesc. A fost o plăcere.

  7. Ţi-am iubit cuvintele din prima zi în care te-am citit. Azi m-ai făcut să iubesc fiecare literă care le compune. Mulţumesc, suflet frumos!
    Să ai o primăvară plină de împliniri!

    1. Mulțumesc, potecuță. Greu mi-am adunat literele printre strănuturi și bronșita ce nu mă lasă în pace de două săptămâni, dar nu mă mai puteam opri când am început a tasta.

      Martie cu verde proaspăt, iţi doresc! Să înverzească potecile..

  8. Nu stiu ce as putea adauga! Poate ca m-am incalzit placut citind despre parfumul literelor tale.
    O frumoasa poveste despre amintiri pretioase. Te admir cum le-ai pastrat si cum le scoti la iveala uneori, in dulci reamintiri.
    Iti doresc o primavara frumoasa si inmiresmata in care sa-ti realizezi toate proiectele!
    Cu drag!

    1. Deja am început cu renovări – de casă, de blog, fizic și sper că mai ies și altele.Cat despre amintiri, asta imi doresc, sa scot din ele esente care i-au facut pe acesti oameni sa reziste in ele.

      O primavara faină și tie, cu energie bună și realizari frumoase!

  9. Un text elaborat și dantelat care mă face să cred că timpul tău e un copac cu ramuri stufoase, bogate. Că ai tu o baghetă magică și timpul stă într-un sertar și toarce când îl atingi. M-au răscolit amintirile tale pentru că le-au trezit la viață pe ale mele. M-am gândit ce bogați suntem, dar nu prea scoatem la lumină din colțul sufletului zilele și oamenii din trecut și cuvinte care ne-au marcat de-a lungul timpului.

    1. Em, m-as fi oprit peste o lună din scris, atat de multe se legau una de alta și, jur, că nu m-as fi repetat. Bucuria mea a fost sa vad ca oamenii, dincolo de interactiunile bune sau mai puțin bune, au lăsat in mine semne adanci, care, indiferent cat timp va trece peste, imi sunt dragi toate. Pentru că altele..nu am. Te pup, Em, și..multumesc!

  10. Tu nu scrii articole, tu depeni povești frumoase, parfumate și care lasă de fiecare dată și câte un semn de întrebare. Spre disperarea literei C din viața mea, eu sunt fidela de ani buni aceluiași parfum, dar…povestea ta m-a făcut curioasă și când voi avea ocazia, picătură de pe încheietura mâinii mă va duce cu gândul la tine.
    Pe Marcela în schimb, nu a detronat-o nimeni și nimic.

    1. Si eu sunt de acord cu tine – Marcela e cea mai, nu doar pentru ca poarta in ea esente pure dar e scrisa intr-un timp in care nu eram pervertita de cei care scriu de mult timp si cărora le eram asa prea ..simplă. Tocmai simplitatea m-a salvat. Din ea am tras fire pe care azi le tes cum vreau. Multumesc, Dana. Sunt onorata sa te am aici, nici nu știi tu…ce la țanc ai venit, dar vorba ta…va veni vremea cand altfel se vor spune povestile.

  11. Ce frumoasa povestea ta, draga mea. Ai avut dreptate, fotografia e cel putin geniala, dar cuvintele tale insotind-o ii dau si mai multa valoare. Gucci Rush e unul din parfumurile mele de suflet si am tare putine, ca nu-s priceputa la miresme, dar ala mi s-a lipt de suflet, pentru ca in el parca se ascunde energia unei perioade a vietii mele, cea mai agitata si nebuna, dar si cea pe care, daca nu as fi trait-o, as fi fost acum o fiinta total stearsa si toanta.

    1. Dacă mă gândesc puțin, ai ceva din personajele mele care foloseau acest parfum cândva. Eu sunt și mai nepricepută. Am parfumul meu preferat, dar nu mi l-am cumpărat de ani de zile. Mă bucur că ți-au plăcut analogiile mele. Cum spuneam, fotografia a venit fix ca o concluzie. Sa ai o primavara minunata, Dana!

  12. Și eu aș scrie la nesfârșit despre M. al meu, cu miros de ploaie, de nesfârșire și iubire, când Cerul se lăsa peste noi, aproape crăpa și Deus curgea râzând, iar noi, prinzându-L în palme, ca niște copii bezmetici, îl gâdilam și mai rău, râdeam până împânzeam strada și apoi alergam prin bălți, stropindu-ne, strângându-ne de mâini….

    1. Draga mea, ție îți multumesc pentru tot avântul dat în focul nesigurantelor mele. La multi ani ție, psi, pentru fiecare literă de os, lut și pământ, cu parfum discret de om care știe ce iubeste. Sunt onorată de semnul tau lasat aici.

  13. Adriana, cat de frumos ai legat intre ele litere, suflete, caractere si …parfumuri! Te felicit pentru frumusetea frazei, pentru bogatie si pentru puternica emotie pe care scrierea ta mi-o transmite.
    Mi-a placut atat de mult povestea incat a reusit sa ma poarte pe carari aproape uitate, mi-a reamintit de trecatori pe langa si prin viata mea caci, poate ca orice femeie, am si eu „cutiuta mea” cu mici amintiri. Cam imprastiata o tin, caci amintirile din categoria aceasta sunt multe si nu ma indur sa le fac vant pe undeva, prin vreun cos de gunoi. Asa ca sunt depozitate prin diverse locuri din casa. Unele de care am si uitat oarecum, poate si din pricina faptului ca de trei ani sunt mai mult plecata si ajung acasa pe fuga. 🙁
    „Eu nu fac altceva decât să transcriu imagini, gânduri, întâmplări și doar arareori împletesc ficțiunea cu creativitatea.” Te-am citat cu aceasta fraza pentru ca ma regasesc. Mai mult plecata, cum ma stii, nici nu stiu cum s-a facut ca nu am reusit sa te felicit pentru cartea aparuta. La mai multe, draga Adriana! Si imbratisari calde <3

    1. Elly, cu greu îmi fac timp pentru blog. Am 3 saptamani de cand bronsita ma tine și greu fac fata situatiei neobisnuite, dar cand gasesc astfel de cuvinte care parca imi completeaza perfect cele scrise de mine, mă umplu de fericire si drag. Da, eu transcriu ce simt, ce traiesc, ce vad, culegand din intamplarile vietii emotii, stari și oameni, povesti carora nu le dau decat tusa personala. Povestea parfumata a fost o bucurie pentru mine, desi am scris-o tarziu și nu pot spune ca am avut parte de vizita tuturor celor carora eu le lasasem comentarii, și nu de complezenta. Inca un motiv sa iși multumesc ca ti-ai facut timp sa ma citesti si sa-mi lasi un semn.Cat despre carte, am trecut prin tot felul de bucurii, dar si rautati din partea, culmea, a bloggerilor, care si asa nu ma citesc, astfel incat nu-i inteleg de ce li se pare atat de ciudat, ca avand povesti și nu doar eseuri …pot fi publicate pentru cei care nu sunt ativi in on-line. Asa ca iar multumesc și iți doresc sa ai parte doar de bine, oriunde te-ai afla. Te imbratisez, Elly, cu drag.

    1. Claudia, nu știu cum de ai ajuns la acest articol, dar iți multumesc. Eu cred ca fiecare dintre noi avem litere simbol, iar cum spuneam intr-un articol care vorbea despre inceputurile cititului meu din copilarie, cred ca e unul din darurile pe care Dumnezeu a putut sa ni le lase pentru ca viata sa nu fie plictisitoare.

Lasă un răspuns