Mărgăritare versificate

Sunt……

………nomadă
Sunt nomadă.
Port cu mine tot cuprinsul
vieţii mele
ce-am lăsat-o adormită
lângă plită, lângă vatră,
într-un sat uitat şi tainic,
aşezat pe trepte scurte,
şapte numărate toate,
pâlcuri ample asamblate
din cărări şi pietre vii,
ce le ştiu.
 
Sunt nomadă.
Am uitat la vamă plinul
şi preaplinul
de dorinţe şi opinii seci
ale unora ce-mi toarnă,
ca o toană,
o poveste despre unii,
despre alţii,
despre dor şi despre tot
ce-o să rămână, în urma-mi vie,
de pe tălpi.
 
Sunt nomadă.
Fără muze,
fără frunze,
fără chip ştiut de om,
dintr-o piesă
fără spectatori şi, poate,
se prea poate,
uneori fără decor.
Unul miniatural să fie,
să se ştie,
prins c-un ac şi fără aţă
şi o regie proastă
şi, pe faţă,
din păcate,
cu idei ce fecundează minţi bolnave,
pline de păcat.
Şi-am plecat.
 
Sunt nomadă,
puţin câte puţin şi azi,
puţin câte puţin şi mâine,
până pare ireal de trist
şi parcă-mi vine,
în doimea sufletului din mine,
să mă întorc necondiţionat
de acolo, de unde am plecat,
…..dar sunt nomadă.
 
Rar revin
unde-i rece și străin…
 
 
Îmi plac poveştile în poveşti sau poveștile din poveste, cum vreţi a le lua. Uneori, un cuvânt, doar atât, naște alte cuvinte şi le asază alături parcă spre a ști că nu e nimic întâmplător.
margaritar
Mărgăritare versificate

Geamănul meu, sufletul meu. Cuvântul…

Licuricii sufletului se aprinseră toţi deodată.
Era un semn de care ştiai, dar îl uitasei în gânduri,
Când rătăcisei pe cărări neumblate, dar promise
De geamănul sufletului tău.
Da, acela plecat de tot, de acasă,
Fără chip desenat de vremuri incerte,
Rămas doar schiţat în memoria ta,
Aceea tulburată, acum, de licurici.
Goniți spre o poveste ambiguă,
Descâlcită de inimă.

Lumina puternica adusă spre tine,
Te-a făcut să simţi
Că paşii geamănului tău
Sunt pe aproape.
Şi, tremurând de dorul amestecat cu emoţia
Nevăzutului, neştiutului ce se plimbaseră
Pe drumurile virgine, făgăduite ţie,
Ai adormit, păstrând, în suflet,
Schiţa aceea vagă din mintea ta.

Licuricii sufletului s-au mai aprins o data,
Să-ţi spună că trebuie sa zici, imediat, „bun venit”.
Doar că, tu plecaseşi, deja, în întâmpinare,
Ştiind dinainte că visul nu mai e vis
Pentru că… el era geamănul tău.

Făgăduința… făgăduitului, licuriciul iubirii divine,
Dinlăuntrul tău, în afara ta, sau invers…
Doar prin cuvânt..îngemănat.
sursa – pinterest