Mărgăritar-gând

Gândul important al zilei – 6 octombrie 2017

Când ceri socoteală unui om pentru un lucru pe care acela nu-l consideră important, nu te mira de stânjeneala apărută. Mai bine arată-i de ce e important pentru tine, fără să includă persoana lui. Dacă va dori să își revizuiască acțiunile, înseamnă că a fost o neînțelegere. Dacă ecoul nu există, degeaba ai dreptate. Pentru celălalt e zgomot inutil.

Emoțional poate nu treci peste, dar rațional ar trebui să nu te afecteze când alți oameni nu împart aceleași viziuni cu tine.

 

Mai bine arată-i de ce e important pentru tine
sursa: pinterest.com Mai bine arată-i de ce e important pentru tine

 

 

Mărgăritar-gând

Gândul zilei – îți poți goli mintea, nu și sufletul

Observ oameni carora când le spui un lucru despre care ai vorbit și cu alte ocazii, te privesc de parcă atunci ai emis acea idee. Ei bine, asta nu înseamnă că au o memorie proastă, ci capacitatea de a reține doar ce e important și de a se goli, la un moment dat, de toate amănuntele. Norocul lor!
Încercați!
ps. mie nu-mi iese, soțului…da, insa nu știu care e mai norocos dintre noi doi, el ca uita sau eu că nu ?!!!!
îți poți goli mintea, nu și sufletul
sursa: pinterest , îți poți goli mintea, nu și sufletul

 

 

 

 

Mărgăritare versificate

Despre nimic

Lumea își duce la culcare neliniștea
Sperând că, prin cearceafuri cu miros știut,
Se vor preschimba în bucurii topite
în vise, în stele, în lumină sau în nimic.
 
(cum le-o fi norocul, gândesc)
 
Dar nopții îi cade brusc cortina
Și scena încremenește într-un act nedefinit.
 
Unii își găsesc, dimineața, la picioarele patului,
Rămășițe din gândurile tulburi.
Alții, mai norocoși, au amnezii pasagere,
Cât să treacă, ușor, de barierele zilei.
 
Habar nu am ce fac gândurile mele triste, noaptea.
Poate bairam sau poate un joc de-a v-ați-ascunselea.
Ori, pur si simplu, se evaporă.
Știu doar că nu caut nimic din ce nu apare,
Nimic din ce nu știu, nimic din ce am uitat, nimic din ce ar trebui să existe.
 
Cred că noaptea e doar o carte necitită. 
Adună în ea tot ce e vraiște în noi.
Dacă ar fi după mine, ar rămâne nerăsfoită.
Mă cunosc. Nu rezist să nu adaug aceeași poveste de două ori.
 
Deseori mi se repetă un vis, în cartea nopții,
Care pare real – sunt pe un mal înalt, cu apă învolburată.
În spatele meu e pajiște verde, imensă,
Iar eu port o rochie gri perlă și mănuși de macrame.
Nu mi se întâmplă nimic. Doar stau și privesc nesfârșitul.
 
Oare cum nu uit asta, dar din ce mi-ai spus, aseară,
Și m-a tulburat, nu-mi amintesc nimic?
 
 
Cearceafurile mele sunt magice.
Se topesc, acolo, neliniști, dar se țin minte povești.
De azi, de ieri, de nicăieri, din nimicurile vieții.
 
Voi cum stați cu nimicul adus la rang de lucru important?