Într-o scorbură de vise fără ventilație

Se ascunse un gram de vină, semănând negație,

Scuturând basma de pânză, înflorată pe alocuri,

Făcea semn destinului sau poate norocului;

Dar pe alee, cin’ să fie? Vântul, clipa si cinci pietre;

Nimeni nu vedea comoara, nimeni n-avea timp s-aștepte

Sau s-observe, așa pe stradă, într-un mediu incolor,

Bocceluța cea de pânză, cea cu crini și cu bujori,

Ce stătea la îndemână, ca un snop de mentă nouă,

Mai că-n colțul meu de lume, se creea o viață nouă

Adunată-n eprubeta viselor cu lună plină,

Alchimistul cel măiastru cam uitase să mai vină

Și s-amestece-n esențe, să dea drumul în eter,

Să găsească o mufă nouă pentru visul efemer.

Dacă ar decanta cu vorbe tot noianul cu simboluri,

Poate ar da lucire caldă și-unui om vreo două roluri;

L-ar lasa sa intre acolo, da, în scorbura cu vise,

Să-și aprindă iar taciunii, să nu pară neatinse,

Să îi lumineze calea, s-o gasească mai ușor,

După vânt, basma și pietre, după casa cu pridvor,

Unde se vedea, pe masă, mămăligă aurie,

Amintindu-și că, acolo, e izvor cu apa vie

Și că alchimist e timpul, tot purtându-l în alte locuri,

Când, de fapt, uitase totul, chiar si scorbura cu jocuri

Cu răvașe-ngălbenite, descifrate, acum, în taină:

„Mi-aș dori ca vara asta sa nu semene a toamnă!”

Zâmbet cald se adună-n colțuri și în margine de gând,

Simplitatea asta nouă, prea e veche pe pământ!

Și de fugi în lumi cu falduri, cu mătăsuri-mpresurate,

Tot în scorbura cu vise, te aduni pe la jumate

…de viață …cu fir (moț) de ață!

 

Sunt într-o buclă de timp unde doar laptopul mai clipocește uneori. Timpul cuvintelor scrise, nu vorbite. Cei care nu mă-nțeleg, le-aș dori un astfel de timp și poate ar ști ce înseamnă. Dar ar însemna sa nu le vreau binele. Mie îmi place bucla mea de răgaz, îmi aduce liniște. Chiar și cu o duzină de cuvinte, pusă la Eddie în tabel.

Cuvintele vedetă au fost, de astă dată, următoarele: gram, mot, basma,alee, borceluta, menta, crini, mamaliga, snop, incolor, eprubeta,mufa, ventilatie.