Multumesc

Picături de noapte târzie
Se prind de inima mea fericită,
Se contopesc într-un ghem de vise
Cu sclipiri de îngeri rătăciți.
Un fir roșu, franjurat în capăt,
Se desprinde, rostogolind, încet, ghemul.
Dar ghemul nu se deșiră.
Aripa îngerului cel mic, rămas mai pe urmă,
Agață firul cel rosu, împletindu-l cu pene si lucirile lui de aramă.
Scăpă, totuși, câteva scame purpurii,
Ca niște lacrimi rugătoare, de vis curat.
Scuturându-le într- o noapte senină, pe o bancă de lemn adormit.
Si cum cadeau, se transformau în petale de catifea
Pentru ghemul meu de vise fericite, cu sclipiri de îngeri atenți.
Multumesc.