DIY, jocul pentru acasă al copiilor… mari

-Casa ta pare ca un joc de copii mari!, îmi spunea, deunăzi, o prietenă. E luminoasă și accesorizată inedit, dar cel mai drăguț lucru e că îmi imaginez cum ați stat și ați asamblat fiecare obiect făcându-l să capete noi semnificații. Voi chiar ați făcut totul singuri?

Nu, evident că nu! Mai ales, la început. Am avut îndrumători, din toate părțile, dar m-au învățat tot. Despre unelte, materiale, montaj, finisări, iar când ai proiect pe termen lung, nu știi niciodată când ai bani în pungă și vrei cu tot dinadinsul o locuință să semene cu tine, primești lecții și le pui în practică. Râzi de mori, însă, de mă vezi cu mașina de șlefuit și mască pe figură. Nu mă vedeai în postura asta, nu?

Mereu m-au fascinat echipele acelea care vin, scanează locul, pe tine, descarcă camionul de materiale și, într-o săptămână, îți dau la cheie spațiul, de zici că l-a vizitat vrăjitoarea Samantha. Ei bine, în cazul nostru, enunțul e pe jumătate adevărat. Echipă am făcut cu bărbatul meu, cu Diego, cu bugetul restrâns, și cu determinarea. Mașina acestui mare reprezentant de accesorii și decorațiuni interioare mi-a adus, la poartă, tot ce comandasem on-line, dar Samantha am fost eu. În timp. M-am documentat, însă, cât să-mi ajungă o viață.

sursa: casoteca. ro

Acum, povestesc „cu inima ceea ce am aflat cu mintea” și cu experiențele mele, dar am remarcat cu bucurie un lucru: „finisajul de excepție”. Da, al site-ului Diego, înțelegând, rapid, că nu e suficient să vinzi clientului un produs, ci să-l faci să știe de ce-l vrea,  care îi sunt calitățile. Brandul care se respectă nu aruncă produsul pe piață și îl lasă acolo; îl ia, îl prezintă, îl ocrotește, îl predă cu toată grija și speră în recenzii bune și client mulțumit. De asta la capitolul sfaturi și informații utile, Diego are un roman întreg. Citiți-i, veți afla infinit mai mult.

Artificiile prin care am transformat niște obiecte banale în lucruri cu sens, unice și care mie îmi fac viața mai frumoasă mi-au deschis apetitul nu doar pentru decorare ci și pentru economie. Detaliile sunt, însă, slăbiciunea mea. Nu uit că am făcut renovarea a două spații, iar pe unul l-am început în același timp cu sora mea. „La voi zici că e totul făcut  din fabrică, iar la noi  parcă a fost atelier hand-made, adică ne-am făcut noi cu mâna noastră, dar prea pare  totul …… tulburat!”, se trezește spunând, inspectând spațiul. Ce voia ea a spune era altceva: că noi am muncit, tăiat, măsurat și montat la fel ca ei, dar am ținut cont de indicații și calitatea materialelor. Ei nu! Ce ziceți de pictogramele astea? Utile, nu?

pictograme produs Diego

Însă, cel mai mult am ținut  cont de ceea ce aveam deja. Când ai pereții strâmbi, nu îi acoperi oricum, încercând să ascunzi defectele. E păcat când vezi tapetul acela fabulos, care te scoate din anonimat, pus în valuri, nelipit bine, fără îmbinări perfecte care va spune despre tine că ești neprofesionist sau ai vrut să scapi de corvoadă. Gletuiești pereți, finisezi, șlefuiesti, elimini plusuri, apoi ceri specialiștilor Diego toate cele necesare: amorsă, adezivi, pensule, rolă de presare, indicații precise. O cârpă de șters surplusul, răbdare și ești gata de atac. Așa cum sunt adezivi speciali pentru orice, de la pus faianța si gresia, afară sau în casă, cu rezistență la îngheț sau nu, așa există și pentru fiecare tip de tapet.

adeziv tapet vinyl site diego

Te uiți cum dau împreună, dar te și asiguri că au, în stoc, întreaga cantitate de care ai nevoie. Îmi amintesc de cumnatul meu când a trebuit să pună tapet pe pereți îndreptați cu OSB. Un fiasco, la început. Au știu  cei de la magazinul Diego din Tg Secuiesc, de unde ne-a venit majoritatea comenzilor,  să-l îndrume. A cumpărat ceva ajutător care se punea între placă și tapet. Bine, și tapetul are grosimile lui, al soră-mii era de hârtie, deci era musai nevoie  de maculatură.  Știți cum arată totul? Oglindă. De pe site am aflat că ar fi de evitat încălzirea excesivă sau curenții de aer, în cameră, atunci când faci montajul. Pe asta nu o știam, recunosc. La serviciu, am tapet de vinil. Așadar, indicații bune și go…. do it yourself!

tapet provence diego

Eu urăsc firele, cablurile, tot ce se vede aiurea. De ce să le lași când există plinte și accesorii care te ajută să ascunzi totul ușor, iar spațiul se aliniază, nu mai pare neterminat, strâmb, cu ideea de  „merge si așa”. Exact ca atunci când ai o mochetă perfectă, asortată după cromatica locului, dar o lași pusă în așa fel încât marginile se vor îndoi, iar tu o vei lua în picioare, mereu. Dacă tot le  primești  gata tăiate, solicită și surfilare. Intră în multitudinea de servicii, făcute la sediu, întreabă-i și despre plinte și tot ce te-ar ajuta pe tine să faci, singurel, scena vieții tale. La o cafea, acolo, rezolvi multe amănunte.

5996285699327-pvc-oldoszeres-ragaszto-1kg-01-604x430

Cerințele unui ambient, unde traficul nu e precum un culcuș de pisică, ci poartă amintirea sutelor de pași, e diferit de idealizarea unui produs. Când vrei, cu adevărat, un lucru asigură-te că-l poți adapta nevoilor tale, spațiului pe care-l ai deja. Descoperi, repede, că ar fi păcat să nu ai parte de cei 30 de ani de garanție pentru parchetul laminat woodstep, doar pentru că tu nu ai nivelat pardoseala în așa fel încât să nu existe goluri de aer. Nu știu câți cunosc faptul că el nu se pune direct peste beton, că trebuie să ții cont de umezeală, obsesia mea, iar 48 de ore să-l depozitezi, orizontal, acolo unde faci montajul; că trebuie să pui un suport, și folie anticondens, cumnatul îi spunea „șoric”, voi nu, da? Pentru a păstra simetria e ca un joc de lego, dar ascultând bine instrucțiunile, luând un fierăstrău circular să puteți tăia unele plăci și un ciocănel pentru presare, având grijă la suprapuneri, eu cred că ați putea deveni meșteri de soi.

parchet laminat woodstep diego

Îmi doresc pentru dormitorul-pod un ambient pe stil scandinav. Mă îndrept, așadar, spre un alb la vopsele pe bază de apă. Era fain un parchet laminat antichizat alb, care se montează tot cu un click, dar asta e, avem deja. M-am inspirat din multele fotografii de pe Facebook Diego România, ca exemple perfecte. Sper că și voi, în curând. Un covor tuns în așa fel să arate trideminsional, din gama Tulipo, o plasă antiderapantă, câteva produse de curățenie  și întreținere, tot Tulipo, iar peste ani…… ești încă mulțumit de tine și Diego. Și chiar continui ….. șezătorile.

impulse
covor Tulipo Impulse Tube

Cu o șurubelniță electrică, „o rulotă”, cum spunea bunicul meu ruletei, reușiți, singurei, să faceți semne și să prindeți, ușor, orice galerie sau șină pentru perdea, indiferent că e nevoie de holșurub sau doar „un cui-negresă”. Mie îmi plac galeriile de fier „Bolero” și nu cred că le-ați primi fără instrucțiuni precise; ba, dacă deveniți clientul lor, le puteți achiziționa la reduceri, obținute printr-un card de fidelitate. Primești servicii unice, doar dacă-l soliciți, iar reducerile pot fi la o mulțime de produse, la unele chiar și cu 50%. 18 ani să ai și să citești bine condițiile, că, apoi, primești la noutăți pe mail, cu duiumul. Amuzant, poți plăti cu cardul ce cumperi și poți primi unul că ai făcut-o. Fidelitatea se răsplătește.

 card fidelitate

Pardoseala rezistentă la apă, atât de necesară casei noastre, se poate monta la liberă alegere: bază autoadezivă,  cu bază uscată care se lipește cu adeziv separat, sau care se îmbină cu sistem de click, cum am spus mai sus, iar la final nu uitați de produsul care ajuta la îndepărtarea surplusului, dacă folosiți adeziv. Nu știu dacă vă puteți imagina un stâlp îmbrăcat în Luxury Vinyl Tiles. Sau cada de baie sau un perete întreg. Arată excelent. Am văzut un bar, în Brașov, placat astfel. Eu chiar am nevoie de aceste lucruri și vă asigur ca sunt flexibile, se taie și asamblează ușor. Păstrez și aspectul de lemn, dar și bucuria că nimic nu se umflă de la umezeală.

Senso rustic luxury vinil tiles diego

Va spuneam în articolul trecut, când v-am arătat bucăți din casa mea, ca în zona balansoarului, afară, aș pune o traversă de  iarbă artificială, cu părul lung. M-aș crede la mare pe marginea unui bazin, ce dacă muntele îmi străjuiește casa. Dar în lumea ta interioară totul e posibil și acceptat.

 V-am recomandat produsele, însă vă recomand să citiți site-ul Diego și la capitolul sfaturi, deși cunosc replica aceea „nu-mi dați sfaturi, știu să gresesc și singur”, iar de glume n-am prea avut chef, prea e ofertant subiectul.

plinte, tapet, „meșteri” citind despre sfaturile și produsele Diego, arhivă personală..

 Totuși, ați avea nevoie doar de voință, restul se găsește la magazine. Eu vreau să știu și cum să păstrez, în timp, ceea ce am obținut în joaca noastră de oameni mari. Casa nu e muzeu, acolo ți se intamplă toate lucrurile importante, e bijuteria ta de preț, oricât de mare sau mică e, căreia îi poți da fațetări deosebite devenind artist de ocazie care nu s-ar plictisi niciodată de șlefuit, curățat, îngrijit și purtat de grijă. Do it yourself. Concept plin de semnificații, dar cu satisfacții personale nemărginite. Verificat. Voi? Încercați!

Ps. Păcat că nu am poze cu before, ați înțelege mai bine….entuziasmul meu.

slideshow_979x345px_aprilis___mufu_RO

facebook diego

Cu greu m-am oprit, dar am scris cu toată bucuria mea despre Diego și „do it yourself”, probă înscrisă în Superblog Spring 2016, cu numărul 14.

diego_RO-300x101

Noutăți împletite printre vechiturile inimii

Casa de vis, casa care poate să apară în reviste, casa accesorizată perfect. Întrebări sau afirmații?

Da, ar rămâne la stadiul de întrebări, dacă nu ar părea posibile. Sau dacă nu ar avea șansa să devină concrete.  Însă, eu, le-aș garnisi cu ceva dorințe clare și le-aș pune lângă realitățile mele, care mă bucură, și cărora le acord răbdare. Căci dorințele  se pot îndeplini. De ce nu folosesc cuvântul vis? Păi, am prostul obicei de a crede că visele se duc într-o stea și rămân acolo, și mi se lungește gâtul tot privind spre ele. Și, la urma, urmei, cine ar fi visat la așa ceva? Priviți, aceasta e casa mea, iar când e vară și sunt flori, lumea se oprește, din drum, și face poze. Dar eu cum să fi visat că pot sta în pădure, dar, totuși, în centrul Brașovului, că am stânca în curte și priveliște ca la Belvedere? S-a întâmplat, însă, iar de aici adunăm realitatea.

 

„Doamnă, aveți o casă de revistă! Oricum, să știți că, în revista ochilor noștri, e o încântare!”, mi-a strigat cândva un turist rătăcit pe poteca mea.

 

Stați, că nu mă-ncred. Știu cât m-am străduit să aduc forma asta fără să fac modificări de structură. Pare modernă, nu? Ei bine, „pe afară e vopsit gardul și înăuntru e leopardul”! Totul se oprește în prag! Dincolo de prag, trăiesc eu. Nehotărâta. Omul care nu poate lăsa modernul să se așeze peste tot și care știe ce vrea, chiar dacă pare că nu.

 

„Fiecare inimă are podul ei de vechituri, dar pe care nu se îndură să le arunce niciodată, ci le scutură din când în când”, spunea Mușatescu, iar eu îi dau dreptate total, căci am scuturat, dincolo de prag, cu inima, istorii și întâmplări din obiecte-mobilier deloc moderne.

 

Am luat lucruri separate, din lemn, cu așchii rupte, cu julituri care încă îmi vorbeau despre cei care le-au produs, și le-am așezat în colțurile acestui vis împlinit, casa mea. Le-am primit cu o rugăciune de mulțumire pentru cei cărora le-au fost de folos cândva. Dintr-un jug, am făcut lampă, dintr-un oblon vechi, un decor, dintr-un abajur demodat, un cuier nou, dintr-o ușă de dulap, ușite la sufragerie și aș lungi-o așa până mâine, căci mereu mă chinuie duhul transformărilor.

Vă întrebați  ce m-a apucat de „mă laud” așa frumos? Păi, lucrurile au rămas încropite și am primit recomandări surprinzătoare despre cei de la Diego, care s-ar implica mai mult decât alții, că au și de unde, și cu ce, și disponibilitate, iar site-ul lor e plin de sugestii, servicii, facilități, idei, bonus – card de fidelitate cu reduceri. În plus, după ce îți pui acoperiș, te asiguri de ferestre bune, de căldură și apă caldă, ai și niscai lucrușoare chic, parcă  banii nu mai sunt pentru toate mofturile, oricât de folositoare ar fi,  și te îndrepți într-acolo unde găsești de la sfaturi și indicații…până la iarbă artificială, din aceea cu păr lunguț, cum vreau eu pe lîngă balansoar, în curte.  Și așa mi-ar strecura și mie soluții de înfrumusețare. Nu personală, ambientală, firesc.

Motiv pentru care am dat drumul dorințelor, deci  îmi pot imagina că în podul-dormitor, stilul rustic ar putea să se îmbine cu cel modern – și nu doar acolo, ci peste tot -, să scap de preșurile care au avut un provizorat bun, dar pe care le-am adus, după atâta curățare, la stadiul de cârpe, și să îmi pot permite o mochetă, din perete în perete, care să fie măsurată corect, tăiată după fiecare stâlp, căci sunt câțiva în încăpere. Ba, încă, plusez, căci le vreau într-o singură culoare, surfilate perfect și întinse pe suprafață ca un câmp moale, pe care să te așezi comod, pe perne, să citești sau să privești panorama aceea de care vă vorbeam. Șezătoare aș face, cu toți ai mei, de drag. 5996285583763-padloszonyeg-cocos-680-beige-enterior-01

Nu mă mai laud că văd cerul cum privesc în sus, prin iluminatoare, dar îmi imaginez că-mi flutură pe baldachin niște perdele din acelea diafane cu un imprimeu de zici că-s fluturi încremeniti. Știu că sunt flori, dar eu aveam momentul meu de fantezie. Acum să fim serioși, și peste noi trece vremea, și nu ne dorim a fi schimbați cu alții, dar tot ne place o haină nouă, o culoare frumoasă a părului, o tușă cu ceva chic, care sa ne mentină plăcuți ochiului și conform vremurilor. Dacă e vreunul care nu dorește asta, să nu citească articolul. Eu nu pot renunța la cuferele mele misterioase, dar pot spera la un covor nou, care l-ar înlocui pe cel pătat din sufragerie. Cum? Exagerez? Da de unde! Exagerare ar fi dacă aș fi optat pentru un parchet laminat rustic, căci au o gamă foarte largă, și dau inclusiv instrucțiuni și accesorii pentru montaj perfect; dar ce rost ar mai fi avut să le mochetez, iar eu la moftul ăsta nu renunț, așa că mă mulțumesc cu lemnul masiv, de brad, ce-i drept, al dușumelelor mele.

 

Bine, lemn masiv uzat pe alocuri, sau vintage-forțat, căci rotweillerița mea a avut grijă de acest lucru. Deci toana cu mocheta beige-crem, sau alte derivate, din fantezia mea, e necesitate, să nu mai aibă ce zgâria niciodată. Cum? Voi curăța mai mult? Ei și ce? Chem ajutoare, au niște sprayuri Tulipo, de scos petele, excelente.

crem

În fine, cum trebuie să existe și un alt inconvenient, dincolo de gard, între case, apare un bloc, iar tot cheful meu de a vedea Brașovul, seara, se va termina, brusc, căci e posibil să dau de ochi străini, curioși să vadă tot love story-ul de la noi. Îmi imaginez, din nou, că am procurat niște draperii rustice crem, care  s-ar desfășura într-o cortină, încât pot juca teatrul meu preferat, cu mască și fără mască, oricând. Aș folosi o prindere direct din tavan, cu accesorii de la ei, normal, să etanșeizeze totul încât nici ochi de muscă să nu poată intra și le-aș răsfăța cu ciucurei, șnururi sau orice podoabă potrivită. Nu ar strica să tapițăm, în același material, fotoliile și canapeaua. Gen husă, pentru canapea, și numai pentru musafiri, căci Lupu’-Băiatu’ nu ar fi de acord cu tot farafastlâcul meu de prințesă. Nu știe cu cine s-a pus, căci eu nu renunț!

Baia e locul care arată că nu am cine știe ce mofturi, de fapt, căci e nerenovată. Deloc. Aici au rămas semne care demonstrează cât am muncit să obțin,  eu, un cadru fain pentru această piesă de teatru a minții mele.  Veți râde, dar  voi dori, pe viitor,  trei pereți  înfrumusețați cu tapet, am văzut la sora mea asta; hai și câteva lambriuri, să fiu în ton cu restul casei.  La câte modele sunt, greu mă voi hotărî, dar cu siguranță voi păstra aceeași notă a casei. Ce notă? Nu știu: rustic– retro-vintage-Diego-tres chic blanc. Pe jos, în schimb, pardoseala specială rezistentă la apă, pentru încăperile umede, mi-ar elimina orice teamă de nepotrivire cu apucăturile lui bărbatu’ meu care se crede rățușcă, uneori.

romantic

Bucătăria e singurul spațiu din casă  modern,  așa că nu-l atac energetic, dar cum nu renunț la ideea de melange, niște perdeluțe speciale, romantice, ar fi perfecte, căci casa mea are trei gemulețe, extrem de mici, pe care prietenii le numesc, ochii soacrei cu trei nurori. Uite ce frumos i-aș machia, zilnic. Nu mai zăbovesc pe aici, că mă apucă foamea și pofta de niște desene geometrice prin niște covoare pvc, tare potrivite stilului meu cu note franțuzești, pe alocuri.

Dacă răsfoiți pagina lor de fb sau pe pinterest găsiți la idei de amenajare, încât, sigur, veți alege ceva. Pe mine mă fac mereu să mai vreau să schimb un colț, dar cum ei sunt de atâta vreme pe piață și își adaptează produsele după trendurile fiecărui sezon, eu cred că „acesta va fi începutul unei frumoase prietenii”.

Tocmai ce i-am dat lui Diego, replică de film vestit, deși m-am întristat, un pic, când  am aflat că în Brașov nu mai există reprezentanță, căci s-a mutat în apropiere, în Tg Secuiesc și Sf Gheorghe. Rezonabil, zic. Când mă satur de răsfoit site-ul, voi conspecta și prenota ce doresc, într-o „listă de cumpărături” pe care le-o pot trimite și pe care o vom discuta, la fața locului. Va fi rândul lor să-mi explice ce anume s-ar potrivi, mai bine, dorințelor mele și cum vom proceda mai departe, căci intră asta în serviciile de care vă vorbeam; ba, chiar puteți savura o cafea,- o dau ei- căci vă veți relaxa printre atâtea voaluri și taftale, drapaje și tot ce formează basmul lor de succes.

perdea

Acum, serios, nu-i așa că pot avea o casă de revistă? Să nu-mi răspundeți! Eu știu deja. Am inventat propriul trend: trendul Adriana: ”Mofturi posibile rezolvate de profesioniști printre vechiturile inimii!” Căci nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie, iar eu sunt designerul propriei mele vieți. Voi alegeti, Diego! E mult mai ofertant și poate da stralucire și celui mai anost loc. Iar dacă nu trebuie să intercalați, ca mine, noul cu vechiul, veți ști, de la început, pe cine și pe ce să vă bazați. Cum spuneam, mi s-a recomandat, recomand și eu la rându-mi. Și încă ceva, stați pe aproape, nu se știe când vin cu fotografii proaspete, în care să pozez accesoriile, mai ales, că spațiul degeaba e frumos, dacă nu investești în el, cu încredere, și cu umor. Daca-l ai. Umorul, nu spațiul.

de toate

Ps. Menționez că pe lângă fotografiile luate de pe site-ul Diego, celelalte sunt personale, din realitatea mea de zi cu zi. Știu că nu mă va crede nimeni, dar chiar mi-aș dori fiecare lucru de care am vorbit aici. Mă consolez, însă, că totul poate deveni posibil. La urma, urmei, merit asta.

Cu acest articol particip la SUPERblog Spring, proba nr 3, sponsorizat de Diego România.

diego_RO-300x101