Dor în cascade ispititoare

Cascade de dor agăţat
De candelabrul
Din tavanul iubirii
Plecată în croazieră
Cu vasul întâmplării
Mă cuprinseseră, nepotrivit,
În ceas de seară,
Când sărutam mâini
De fată blondă,
Rătăcită voit
Pe puntea aventurii de o zi.
 
Clipeam încet şi des,
Cu nesiguranţa omului pierdut
Într-o amăgire străină de mine,
Străină de tine,
Străină de noi.
 
Pe frunte,
Îmi apăruseră cele doua linii
Ale tale,
Pe care le-ai găsit într-un joc
De amor
Şi le-ai botezat
Cu numele noastre.
 
Ele au fost, acum,
Primele semne
Că, încă, eşti aici,
Mă porţi în tine,
Şi  mi-e tare dor.
 
Dar……am fugit!
Să-l agăț într-un cui…ispită.
 
Uneori, nici candelabrele tale
Nu îmi luminează dorințele.
Ce să fac dacă sunt doar fum
Și mă ghidez după iluzii?
 
Poate mâine va fi altfel!
Poate…
Până atunci, îmi port pe frunte linii și….cucuie..

(Seductia…lui, păcat dulce)

dor