O întâmplare pe care nu vreau să o uit

Am avut o săptămână imprevizibila.  Noroc ca a inceput alta, poate mai linistita. Tuturor ni se pare, când ne uram de sănătate, că vorbim așa, stereotip, banal. Deh, cuvinte! Ei, bine, o durere de cap, o răceală sau ceva ce te lovește din senin și ai vrea ca acest cuvânt – sănătate – să fie unul plin și vindecator.

Nu vreau încă să mă bucur, dar lucrurile par a se reaseza. Lăsând toate astea deoparte, nu eram eu suficient de tulburată, că sâmbătă, dimineață,  aud o bubuitura zdravănă care mă face să sar din „fotoliul meu terapeutic” și să ajung în curte, instantaneu.

Ce se întâmplase – puiul mierlei, care nu mai pare pui ci mierloi în toată firea, s-a lăsat orbit de singura raza de soare din ziua aia și nevazand fereastra s-a lovit de geam. Nu suport accidentele de acest gen. Am ieșit, am adunat-o, deși părea deja dusă, am încercat cum m-am priceput sa o fac sa nu renunțe, mititica. I-am dat apa, am ținut-o în mâini, iar când am simțit că își înfige gheruțele in carnea mea, am asezat-o într-un ghiveci sa se liniștească.  Imi  doream sa o ajut, dar nu voiam că tocmai eu sa o agit, cumva.   Si, surpriza, nu doar că s-a liniștit, dar și-a revenit cu totul și și-a luat zborul.

Ei bine, a doua zi, (veți crede că sunt nebuna de va zic asta) când am ieșit în curte, mierloiul mă cântă și mă ciripea și se așeza de pe un copac pe altul și îmi strigă pe limba lui el știe ce, dar mare bucurie mi-a făcut. Și nu, nu era alta pasare. Le știu pe toate, pe cele din pădurea noastră. M-am simțit minunat, și, daca stau bine și mă gândesc, chiar nu știu de când nu am mai primit un concert doar pentru mine.

Lucruri mici, dar extraordinare, pe care nu le-aș înlocui cu nimic. Fain, nu?

Citește mai mult

Concert fatal

Când o gâscă adormită,
Ce-a băut prea mult alcool
Vrea să fie renumită
Lângă un tânăr tenor,
Uită că e doar surata
Din coteţu-alăturat,
Şi se laudă întruna
Că se pune pe cântat 
Nu-şi dă seama că prea ţipă, 
Şi că nu-i de teapa lui,
Că octava nu-i prea iese
Şi că sâsâie cam şui,
Ţine strâns de locul dulce
Ce l-a prins pe pile-n parc,
O trimit toţi să se culce
Dar se avânta ca un tanc.
În zadar mierloiul june
O invită la desert,
Ea o ţine cam pe bune
Că ea vrea: concert, concert!
Pe călcâi, ca la paradă,
Se-ndreaptă …ca o artistă,
Şi răsună în ogradă
Glas de gâscă ameţită.
Cânt de dragoste şi jale
Se voia neapărat,
Răsuna întreaga vale,
De-i făcuse şah şi mat.
În beţia sa de gâscă
Auzi un glas calin
Şi uită că este tristă
Căci era un semn divin;
Nu văzu săraca gâscă
C-apăruse şi un şorţ,
Jupâneasa cea distinsă
Ce voia să facă borş.
Când zări gâsca rebelă
Zumzăind a nebunie,
Se gândi că e tembelă
Şi-o s-o facă o piftie.
Uite aşa s-a dus concertul,
S-a sfârşit de la-nceput:
Dacă-ţi ţii cuminte pliscul
Nu sfârşeşti zdrobit pe rug,
Şi de cânţi la tine-n baie,
Nu produci nici o insultă,
Deşi ştiu şi eu o droaie
Care măcăne, nu cântă!