Mai bine un fluture să fiu….

Mai bine un fluture să fiu:

 

Eu nu mă strig și nici nu chem
Lumina cerului să-mi ardă,
Nu-mi pun durerile într-un ghem
Să se deșire-n altă poartă;

Nu îmi amestec bucurii
Cu oftaturi care torc povești,
Nu cred în lumea dintre vii
Că azi mi-ai fost și nu-mi mai ești;

Nu am căderi în colțuri albe,
Eu pic, adesea, în genunchi,
Și-n rugăciune viața-mi cade
Strângând minunile mănunchi

Îmi cântă îngerii pe umeri,
Dar eu aud un susur blând,
Nu te mira că într-o vineri
Îmi par duminici pe pământ!

Scad ploile din umbra-mi vie,
Mă scald în aur de cuvânt
Caci încă-mi e și o să fie
Iubirea sfântă legământ;

Și-n clipele de deznadejde
Mă strâng încet ca-n colivie
Și-mi pun, discret, mâna pe umăr,
Simțind puteri ce or să învie;

Si m-or aduce-n ceas de tihnă
Mi-or alunga nepotriviri,
Decât cu inima haină,

Mai bine un fluture să fiu!
Mai bine un fluture să fiu!
Mai bine un fluture să fiu!

 

 

 

 

Rămas bun! Plec spre Moș Crăciun

..l-aștept pe Moș Crăciun:

Când lumea mi s-a scurs printre degete, nu eram acasă.
Când lumea s-a așezat pe pietre albe, vorbeam cu oameni dragi.
Niciunul nu a înțeles ce era în mine așa că nu m-am mai întors;
Am pribegit printre cuvinte. Ale altora, ale mele, ale noastre.
Sticleau la fel dar îmi zâmbeau reci, depărtându-mă.


-Ce faci?
-Am închis!
-Ce-ai închis?
-Am închis colivia, dar vezi că prin gratiile aurite se zăresc cuvinte-păsări, dacă-ți trebuiesc ia-le, caută cheia în tine, descifrează cifrul și scoate-le de acolo. Eu am obosit. Ma duc să- l astept pe Moș Crăciun.
-I-ai scris scrisoare?
-Nu. Ma citeste aici și stie ce am nevoie.
-Ce știe?
-Știe ca inventez lucruri, dar le simt pe cele reale și-mi aduce antidotul potrivit.
-Antidot?
-Da, pentru fiecare suspin.
-Și dacă greșește si-ți aduce antidot la fericire?
-N-are cum, măcar el va sti ce vreau.
-Si totuși ce vrei?
-Tu nu ești Mos Crăciun, asa că nu-ți spun! Află singur dacă vrei, așa e cel mai potrivit.
-Ei, ai prea multă tristețe, esti obositoare!
-DA? Hmm, ieri nu eram, dar ieri aveam zâmbetele la liber, azi s-au ascuns tot în colivie.
-Te voi ocoli, să știi!
-Știu, dar nu-i bai, am mai trecut prin asta, in plus nu-mi plac avertismentele, și nu  spune că nu rămâi cu un mare semn de întrebare. Aveai și tu tivite în cuvinte o mare de întrebări; incă unul in plus nici nu se mai bagă de seamă.
-Erai mai amuzantă, vezi peste tot conspirații, mai bine cere-i moșului …. liniște interioară!


-Nicidecum, m-am linștit demult, dar am vrut să văd cine mai vede asta și CUM mă vede.  Acum du-te, fac biscuiți cu vanilie și dulceață de căpșuni. Mă reprofilez, măcar pentru o perioadă. Si nu, nu mai bate la ușă. Nu mai deschid….. pentru o vreme. E timp de rugăciune, tăceri și regăsire. Sunt sub lupă suficient, în restul timpului; viata fiecaruia are o lupă la intrare, dar e o aprobare tacită a contractului cu ea. Refuz, însă, telescopul din casa celui nepoftit, neinvitat, nedorit. Nu e cazul tău, dar trebuia să amintesc asta!

mos craciun

RAMAS BUN! Plec spre Moș Crăciun!

*recunosc că soțul m-a somat să schimb titlul.