Tristetile trec, se rotesc anotimpuri,
cuvinte rămân, aici în răstimpuri,
tinerețea-i ca visul frumos dintr-o toamnă,
ești cuprinsă de gânduri, tu, prea tânără ..doamnă;
şi cad frunze ce par doar cuvinte din tine,
le ridică doar vântul, le trimite spre mine,
le primesc şi iţi zic să te bucuri de toamnă,
esti frumoasa şi calda, mult prea tânără…doamnă…
Dedicație specială pentru o păpădie dragă, făcută cu vreo doi ani în urmă
Se duce vara! Să plece, ingrata!
N-a fost chip să-i facem pe plac,
Orice i-am fi dat, orice i-am fi zis
N-a făcut altceva, decât ne-a încins.
Să plece, îi zic; deşi stiu cam prea bine
Ce doruri de vară vor creşte în mine
Iar în zăpezi și geruri ce vor veni negreșit
Voi topi aceste vorbe, veri în minte…clădind
…să îmi țină de cald, ingrată ce sunt,
Uit mereu că-s un om rătăcit pe pământ
…doar de-un drum, fără-ntors
Și …de veri…norocos!