La noi miroase a caise, a rășină de brad,
A vinete coapte și-a cuvinte dospite,
Se strâng vrăbiuțe pe streșini și prag,
Iar eu mă feresc de ispite;
Alung, cu un gest teatral și răzleț,
O vorbă de amor care doare,
Aș fuma o țigară, doar așa ca decor,
Dar tu știi că-s ne…fumatoare.
Îmi îndrept iar postura și mă uit la pantofi,
Ce te miri că am tocuri înalte?
Le aș purta și când dorm și când cumpăr cartofi,
Când ne plouă parte în parte.
Se-ntunecă iar, eu în ploaie mă-ntorc,
Tu îmi îndrepți o șuviță albastră,
Eu la toc nu renunț, tu renunți la pantofi;
Joia asta e iar doar a noastră.
Pe un biet balansoar legănam timpul crud,
Viața-i caldă, chiar de vremea-i în beznă,
Tu pe toc lași un zâmbet, eu pe chipul tău ud
Și iubirea se simte….pe gleznă.
