Mărgăritare din treceri, păreri, dureri...

Basme, povești, nepotriviri

Basme, povești, nepotriviri

 

Pe facebook exista o aplicatie sau cum s-o numi, care-ți arată ce tulburări de ocazie, pardon….ce  basme  ai postat cu un an  sau mai mulți, în urma, in ziua respectiva. Cum eu am promis că nu-mi voi mai lăsa nedepozitate ideile si pentru ca blogul oricum stă gol și mă-asteapta sa-i asez niscai cuvinte, voi lăsa o consemnare cu ceva vechime. Sa nu va mirati, veti mai gasi pe aici, astfel de episoade parca desprinse din alte anotimpuri, ani și uneori..in neconcordanta cu vremurile. Insa asta e…

 

Intr-o discutie aparent banala, îl observ pe sotul meu ridicandu-se, cât de natural ar fi putut s-o facă dar suficient de ciudat să sesizez deranjul, de pe terasa unde se desfasura „socializarea”.
Ce-ai avut?, intreb eu mai tarziu.
 
Nimic, dar mi se pare pierdere de timp sa nu poti spune cuiva doua propozitii din cauza faptului ca inca te mai chinui intr-a doua sa-i spui ca prima e adevarata!
 
Am ramas masca. Avea dreptate, de foarte multe ori mi s-a intamplat sa vad cum subiectele o iau razna si ca oamenii privesc cu spranceana ridicata ceea ce zici, de stii clar ca esti din alt film, si-ar trebui sa ti-l derulezi in alt loc.
 
În timp, am realizat că din toate nepotrivirile, asta cu incercatul de a convinge ca ceea ce spui are logica, sens și credibilitate, e basm. Si ca am și generat basme, am fost și prin ale altora. Doar ca rar ieseam din ele ca dintr-o poveste, ci mai mult ca dintr-un maraton. Epuizata.

Basme, povești, nepotriviri

 

 Acum mi-e simplu. Afirm și de suntem în alte  coordonate, mă detașez repede. Viața e importantă pentru toți și nimeni nu e vinovat că gândește diferit. Dar de ce să obosești de gânduri?  Mai bine să vedem partea plină a paharului, deși nu-mi prea plac mie clișeele. Dar na, câte nu ne plac.

Lasă un răspuns