Mărgăritar-catchy

Catchy și cu mine la a patra poveste

De când scriu, mi-am promis că voi folosi asta să curăț de resentimente perioade ale vieții mele. Ar fi interesant să pot povesti și lucrurile amuzante, ca tânără femeie care s-a jucat și de-a amorul, și de-a seducția, doar ca, peste timp, am pierdut din efervescenta acelor clipe și poate nici nu le-as mai putea reda ușor. Curios, insa, cele cu impact deloc favorabil au ramas de parca s-au intamplat ieri. Am avut curajul sa scriu despre inca o intamplare care a durat ceva timp și in desfasurare, dar si in stand by…ca o iscoada. Nu e nici pe sfert din ce am trait, dar atunci chiar cred ca as fi cel mai curajos om, care n-ar tine cont ca lumea taxeaza slabiciunile și omul care se deschide..prea mult.
io1
„Au trecut 20 de ani de atunci și, dacă aș putea, aș aduna toate fetele tinere din lumea aceasta, le-as da oglinzi multe, le-aș pune să se privească-n ele, le-aș povesti despre cum se vede lumea la vârsta lor când pot face orice, pot îndrăzni să se lupte pentru viața lor și să nu rămână încarcerate în relații pornite în minciuni și amăgiri. Să nu aștepte să le spună cineva că sunt frumoase, să nu se emoționeze la șoapte de iubire mereu, ci să le pună radar, detector de minciuni. E ușor. Faptele vor vorbi. Să nu-și lase tinerețea amanet într-un magazin de vise, căci s-ar putea să n-o poată răscumpăra la timp și o pierd pe mărunțiș nefolositor. Și mie mi-a zdrăngănit pușculița. Mai mult a gol, decât a plin. Știu doar că peste alți douăzeci de ani, cineva își va aminti de o poveste asemănătoare, căci ele se traiesc oricum, indiferent de avertismente.
Și ce, credeați c-am scăpat ușor? Da’ de unde? Cum priveam în oglinda retrovizoare, îl zăream în spatele mașinii, dacă mă uitam pe fereastra apartamentului, vedeam ca e parcat mult timp, până se asigura că nu e nimeni cu mine. Cum ieșeam în vreun loc, apărea ca într-o întâmplare. Trei ani mi-a fost umbră, trei ani mi-a chinuit sufletul, m-a umplut de frici și am descoperit că amenințările pot fi realități și nu scenarii de film. Trei ani m-a pândit, aiurea-n tramvai, deși știam amândoi că nu mai e cale de-ntors. Dacă acum urăsc a vorbi la telefon, i se….(povestea completă aici, pe catchy)

 

17 gânduri despre „Catchy și cu mine la a patra poveste

  1. Șantajul psihic e cel mai grav, cred eu, cel care roade de la temelie orice urmă de încredere în propria persoană pe ntru mult timp, dacă nu chiar definitiv. Ești puternică asta o știi și ai avut șansa de a întâlni persoana potrivită care să te facă să mergi mai departe cu încrederea în mai bine, să te redescoperi. ?

    1. Da, m-a anihilat și umilit cu propriile-mi vorbe, uneori, apoi venea cu lasitati infioratoare, cu urmăriri ca-n filme, cu urate reactii. Un duplicitar, un om care nici acum nu merita amintit in nicio poveste, indiferent ce a simtit pentru mine, in tot timpul nu mi-a produs decat o stare nefireasca, ambigua și de care ma jenam permanent. Un om care n-a daruit decat nimicuri dar mi-a luat sclipirea. Multa vreme, după, am fost rece ca o stanca. Si normal ca in loc ca greutatile sa ma transforme in bine, la mine nu avreau acel efect. Ma aspreau. Am avut noroc, insa puteam sa nu ma las iubita nici atunci. Probabil nici cuvinte nu erau, ci doar intuneric și o viata traita in cumintenii firesti.

  2. A fost, s-a dus…chiar dacă a lăsat urme. Așa poate ți-a fost scris, să duci poveri chinuitoare până găsești omul potrivit. Dumnezeu avea alte planuri cu tine, te-a ținut de mână când erai pe marginea prăpastiei, nu te-a lăsat să cazi în gol. Doar El a putut să alunge coșmarul care te urmărea la orice pas. Când a crezut că ai îndurat prea multe ți l-a scos în cale pe Mihai, cel care a avut menirea de a te vindeca de frici și de nesiguranță. Tot ce vă doresc este să îmbătrâniți frumos împreună, să vă mențineți vie iubirea și să fiți fericiți. Fericirea să o primiți din lucrurile acelea simple, nesemnificative. Nu grandoarea te face să te simți în al nouălea cer.

    1. Ei, poate da, poate nu. Au trecut multi ani din acel moment și cel in care a aparut Mihai. N-a fost ultima experienta nefasta, dar a fost cu urmari zdravene. Insa mereu au fost. Eu am lasat unora, altii mie. Cine stie? Poate faceam parte dintr-un cerc de lucruri bumerang, cum spuneai tu candva. In orice intamplare sunt doi oameni, dar in a mea el nu a cedat la timp. Atat. Povestea e complicata, de la inceput a fost, iar eu nu am avut putere sa-l elimin de atunci, din punctul zero. M-am afundat, iar astea sunt doar…urmari, acum intr-o poveste cu a fost odata”

  3. Se spune că trebuie să ne împăcăm cu trecutul și da, să ne „curățim de resentimente”, dar nu e deloc simplu. Uneori nu putem să trecem peste niște momente, evenimente, persoane. Oricât am vrea de mult să uităm, să nu mai fie nimic rău acolo în urmă… Oameni ce suntem!

    1. Alex, în primul rând îți mulțumesc tare mult că te-ai oprit azi aici, mai ales ca draga mea care nu poate comenta la mine, și care pana acum ceva vreme reușea, se chinuie de doua zile si i se tot spune ca e „garant de securitate invalid”, ea fiind tot pe wordpress. Astfel, mă gândesc că n-o fi buba doar la mine, desi tot voi ruga pe cei ce ma gazduiesc sa verifice.

      Cat despre curățire chiar prin scris, încă mi se pare un lucru greu. Sunt multe pe care le scoatem la iveala si altele pe care le dosim bine de tot. „Oameni ce suntem” sună într-un mare fel, și zau daca mai e ceva de adaugat. Poate doar sa ai o seara faina!

    1. Eu îți mulțumesc, Oana! Aș fi scris un roman la subiectul ăsta, dar prea mult am asteptat să-l pot aduna din clipe zavorâte bine!

    2. Sărut mâna, Adriana! Și eu îți mulțumesc mult pentru primire. Am mai trecut de câteva ori pe aici, după ce am remarcat poza din gravatar pe alte bloguri. N-am îndrăznit să intru așa, hodoronc-tronc în vorbă. Dar articolul acesta mi-a adus aminte de multe, lucruri bine dosite, cum bine ai zis mai sus. Le vrem uitate, sperăm să nu ne mai amintim niciodată de ele, dar ele sunt acolo și n-au de gând să dispară vreodată. Viața asta, cu experiențele ei care atâta ne mai împovărează după o vreme.
      Îți doresc numai bine! 🙂

      PS. Cu problema aceea de la comentarii, am pățit și eu ceva asemănător, până m-am prins că atunci când mă logam pe alte site-uri, nu-mi scriam corect adresa: https://…., iar eu scriam doar http:// și de aici era problema. Nu știu dacă asta este, dar trebuie verificat.

  4. Nobletea unui suflet este vizibila din exprimarea gândurilor în cuvinte,iar când acestea devin fapte,transforma raul în bine,întunericul în lumina,ura în iubire,moartea în …VIATA AUTENTICA !
    Viata fiecaruia dintre noi,este o „carte”,mai mica sau mai mare,în care este scrisa în detaliu ,fiecare clipa a trecerii noastre spatio-temporale prin aceasta existenta bio-fizica din faza embrionara,pâna la reântoarcerea în pamântul din care am fost plamaditi si creati de Dumnezeu.
    Când aceasta ‘carte a vietii’ este deschisa,expusa public,citita de oameni,acestia vor avea întotdeauna,tendinta de a judeca,analiza,aprecia sau critica,în functie de nivelul culturii sale generale si raportat la propria ‘carte’.
    Desigur ca,toate ‘cartile’ din ‘Biblioteca Universala ‘,au fost citite la un moment dat de catre cineva,însa majoritatea fiind necitite,sau dificil de înteles pentru cei mai multi,au fost distruse pentru a face loc celor noi,bestseller-uri moderne,atragatoare,pasionante si incitante,care ofera satisfacerea simturilor moarte ale aparentelor relative,efemere,de scurta durata.
    Au existat însa,si mai exista si azi,persoane a caror nume sunt scrise în „Cartea Vietii’,Biblia,Carte care este din ce în ce mai putin citita,analizata si cunoscuta,pierzându-se astfel relatia dintre om (creatie) si Dumnezeu (Creator),o relatie PERSONALA,fara de care nu ne vom cunoaste identitatea si originea,umblând si acceptând viata asa cum vor ‘înteleptii lumii’ care au studiat-o,analizat-o,gasind în Ea taina vietii,si cheile ÎMPARATIEI LUI DUMNEZEU,însa tinându-le doar pentru ei,iar maselor promitându-le o viata vesnica doar daca aceasta,o vor sacrifica pentru ei.
    Acestea sunt rezultatul doctrinelor religioase,politice,filozofice,oculte si alte forme înselatoare în care de milenii omenirea se zbate în ghearele mortii,dupa ce ca de doua milenii Hristos Isus a biruit moartea si Locuinta ei,aratându-ne limpede ca si noi daca vom trai si vom muri la fel ca EL,IUBINDU-NE UNII PE ALTII,CUM NE-A IUBIT EL PE NOI,vom avea parte cu EL în ETERNA si FERICITA VIATA AUTENTICA.
    P.S. Povestea vietii tale este,cu mici exceptii,identica cu a mea !:)
    Te rog sa-mi scuzi ‘logoreea’ …

    1. Da, adevărurile ȘTIM unde le găsim, însă faptele noastre ne îndreaptă să și căutam.
      Probabil asta aveam nevoie, nu doar sa stiu, ci sa si caut, sa merg pe drumul ȘTIUT cândva, uitat prin ispite, regăsit în suferințe omenești.

      Când am ales sa am un blog public, as fi putut scrie de pasari, fluturi și alte gâze, dar atunci aș fi renunțat demult. Cineva mi-a spus candva să nu arat lumii nici fericirea totală, nici nefericirea. S-o feresc de ispita si invidii. Sunt la o varsta cand toate acestea mi le asum și încerc sa scot din anumite experiente macar o tipologie a existentei noastre, dincolo de placerea scrisului.

      O seara buna!

  5. Mulți dintre noi au astfel de amintiri, pe care ar dori să le poată șterge, dar nimic nu se mai poate schimba. Ele au fost fapte din trecutul nostru, fie că ne place, fie că nu. Trebuie să le „ardem”, să le facem să-și piardă puterea cu care ne-au subjugat cândva. Tu ai avantajul de a le putea aduce aici, într-o formă citibilă, căci tu ai darul povestirii. Eu, spre exemplu, nu aș putea face așa ceva, căci poveștirile mele sunt fără început și sfârșit, deși au avut toate și început, dar și final. Îmi place cum știi să-ți scrii amintirile, și cred că pot înțelege, măcar în parte, prin ce ai trecut. Descarcă și „arde” în scris aceste vechi amintiri, nu tocmai plăcute, căci doar așa îți vei liniști sufletul. Ai dreptate, suntem la vârsta la care ni le asumăm pe toate, vârstă la care înțelegem pentru ce am ajuns să procedăm într-un fel sau în altul. Poate că experiențele noastre vor putea fi de ajutor celor tineri, care abia acum încearcă să vadă culoarea vieții.

    Și-mi place cum ți-ai încheiat articolul, cu „gânduri strânse ca într-un miez dintr-o toamnă-nucă” .

    1. Da, am sa-ti zic ceva. Curios, nu pot povesti despre anumite intamplari ale vietii mele. Despre aceasta n-am putut vorbi multa vreme. Am avut noroc cu Mihai. Cand l-am cunoscut i-am zis chiar si lucrurile deloc placute sau cu nuante de alcov, nu m-am jenat. Am zis ca doar astfel pot sa merg la druum cu el, nu stand cu teama ca cineva îi va impuia capul cu ce sunt sau nu. Asa ca povestit e mult spus. Am cules din minte senzatiile care nu m-au parasit niciodata și care sper ca au ars odata pentru totdeauna. Experientele astea mi-au macinat sufletul, dar tot ele m-au facut sa inteleg cata sansa am primit in timp și peste timp.

      De toamna nuca…stii tu, cum a aparut, asa ca nu aveam cum sa nu mentionez…tot ca o sansa, cea a scrisului

      1. Cred că ai procedat bine cu Mihai. Și mai cred că asta a echivalat, măcar în parte, cu spovedania, căci sugur ți-a adus ceva liniște sufletească. Până la urmă, spovedania este un act direct, între noi și Dumnezeu, indiferent în fața cui și cum o facem, iar iertarea nu vine de la preot, ci tot de la Bunul Dumnezeu, în urma căinței noastre sincere.
        Cred că fiecare dintre noi avem lucruri despre care nu vorbim cu ușurință, cu atât mai mult nu le-am dezvălui în fața întregii lumi. Este, dacă vrei, doza noastră de intimitate, de viață strict personală.

        1. Altfel nu puteam trece mai departe. El m-a luat cu bune si rele, nu cu jumatati de adevaruri spuse din punctul meu de vedere, ci …taios, detaliat, cat sa fiu sigura ca mergem inainte, fara frica vreunui om care ar strica totul…intr-o zi. La urma urmei, aveam o varsta…amandoi.

          1. Erați pregătiți pentru adevărul „gol”, adevăr pentru care unii nu sunt pregătiți nici măcar înaintea marii treceri.

Lasă un răspuns