Când dorul de poveşti te-nţeapă
Mai sus de coaste, ca un pocnet,
Primeşti puteri nepământenene
Şi-aduni cuvinte ca un cântec
Sau ca descântec simţitor,
Delir de febră plânsă-n inimi,
Ce dau amor ameţitor.
Primeşti cu drag cuvântul dulce,
Cuvântul plin, uitat în sine,
Din scrieri dragi ce-or să te culce
Pe pagini albe ce-or să-nvie!

Când curg cuvintele-n mătănii,
Prin plăsmuiri de cosânzeană,
Când primenim în spovedanii
Şi dăm dumnezeirii vamă,
Rostim doar vorbe adormite
În inimi domolite-n dor,
Şi se revarsă înmulţite,
Domesticite-n adevăr.

Când cresc cuvintele războinic,
Aglomerând întregul corp,
Când se dospesc amatoristic
Simţiri ce nu le mai cunosc,
Ştiu c-am primit prea mult deodată
Şi tremur ca o oarecare,
Căci crucea binecuvântată
A vorbelor, în mine, apare.

 

Când curg cuvintele ca lacrimi,
Primiţi-le căci se revarsă
Imponderabil, fără patimi,
Din mine, către dumneavoastră.

 

Nimic nu se poate fără muză şi inspiraţie. Azi ideea continuă: de la mine către Wordwasfirst, de la Wordwasfirst către mine, şi de la noi către voi..

 

 

 

6 gânduri despre “Cuvinte care curg

Lasă un răspuns