Azi e ziua mamei, unicul meu părinte. Din păcate, tata a plecat departe şi devreme. E tânără, încă. E minunată şi caldă, e un înger printre oameni, e acea persoană ce o caut când mi-e greu tare. Îi caut vocea ce-mi răspunde atunci, în momentul ăla teribil, de parcă ar şti dinainte, de mă lasă cu gura căscată şi-mi trece totul, brusc: „Da, mami! Ce e? Ce are fata mamii?” E viaţa mea, soarele meu, sunt sufletul ei şi e sufletul meu; şi e a mea, doar a mea. Azi, nu o împart cu nimeni: nici cu sora mea, ce-i seamănă mai mult decât mine (spre disperarea mea), nici cu soţul, cumnatul meu, rude, vecini. Cu nimeni!Azi îmi spun: „Sunt cea mare”! M-a făcut de copilă, la 16 ani. Am crescut amândouă. N-am ştiut niciodată ce „mică” (de ani) era mama mea. Ea era mama mea mare.

Când am plecat la liceu, m-a întrebat diriginta: 
-Tata? Vârsta?
–  43!
-Mama? Vârsta?
-30! 

Diriginta mă mustră uşor, îmi spune să învăţ aritmetică simplă şi să-i răspund mai târziu. I-am răspuns timid: „Ştiţi, şi totuşi, mama are doar 30 de ani!” Împlinise 31, de fapt, dar mă fâstâcisem eu. Trecuseră doar cinci zile de la ziua ei de naştere, atunci. Mama mea, eroul meu, stânca ce a rămas doar şlefuită de greul vieţii,  zâna mea bună din poveştile ei, singurul om pentru care eu sunt cea mai deosebită persoană, care a crezut şi crede în mine permanent. Ea îmi dă aripi, îmi dă putere. Mama mea, frumoasa mea: „TE IUBESC!” Aş inventa cuvinte noi să i le rostesc doar ei, dar îi voi spune doar atât: „Să-mi trăieşti, mama mea! Sănătoasă!”


Pentru un zece septembrie şi pentru orice aniversare ce cuprinde cuvantul mamă. Mulţi ani, de acum încolo, să ne dea Dumnezeu! Împreună! Şi pentru toate zilele ce o are pe mama în prim plan.

29 de gânduri despre “Pentru mama

  1. Da, Adriana, azi e ziua mamei in toata lumea.Pacat ca eu nu pot sa-mi imbratisez mama care este bolnava si departe de mine.Ma doare cand o stiu ca sufera, ma doare ca nu pot fi aproape de ea. Ma rog la Dumnezeu sa o mai tina in viata pana ajung eu acasa. Azi am sunat-o, dar nu mi-a raspuns la telefon. Este cu tata si cred ca el era la biserica, iar ea nu mi-a putut raspunde. O sa mai incec mai tarziu. Doamne, ce greu este sa fii departe si sa nu poti imbratisa persoana cea mai draga din lume:mama.

  2. Cand ti-am spus ca esti speciala,poate crezi ca vorbesc asa,de dragul cuvintelor.Te inteleg,draga mea.Perfect.Din pacate, un ochi imi rade si unul plange. Oameni dragi mie,tata,bunica, nu mai sunt,sa-i pot imbratisa,cum spui. Asa ca,ma rog sa ne putem tine in brate ce iubim,cat mai mult,sa fie sanatoase toate mamele,toti parintii. Si tu,Olimpia, mama unui baiat minunat…ca tine. Te imbratisez….cu drag…

  3. Ştiam că eşti fecioară. Acum înţeleg ” puterea ” ta asupra mea. E firească. O fecioară nu judecă pe nimeni niciodată. E perfecţionistă şi bună. Şi oameni frumoşi şi ambiţioşi. Mulţumesc pentru urări, Vienela mea!

  4. Wow! Ce mama tanara ai! Dar asta e foarte bine, si a mea e la fel si sper sa o am langa mine multi, multi ani de acum incolo asa cum iti doresc si tie.

    Cum se apropie 8 martie repejor, doar cateva ore ne mai desparte, uite iti scriu aici un „La multi ani!” tie, mamei tale, surorii tale … tuturor femeilor din lumea asta larga.

    Cred ca si eu am un mic sentiment de posesiune: Este a mea! Este mama mea! …chiar daca mia am un frate, mai mic, eu am fost prima 🙂 …si relatie e speciala poate pentru ca am reusit sa pastram o relatie nu numai ca intre fiica si mama ci ca intre 2 prietene (care se suna de vreo 3-4 ori pe zi).

    Asadar …………. La multi ani, mamei tale! La multi ani tie! si Un 8 Martie fericit!

  5. Da, să trăiască toate mamele şi femeile minunate din jurul nostru. Cât despre tineretea ei..hmmm. Da, e tânără şi bună, prietenă dar mai ales părinte. Părintele acela care a preluat mult din atribuţiile celuilalt. Îmi doresc sănătate pentru noi şi mamele noastre. Nu e deloc prea mult sau prea puţin.E esenţial. O zi frumoasă ţie şi celor dragi ţie, Alexandra, mai ales celor de gen feminin. Mulţumesc!

    1. ..nici nu stiu ce sa spun. Despre mamă se va scrie totdeauna frumos şi adevărat. Sau cel putin sper şi cred asta. Stii că ceea ce am scris eu aici e primul lucru scris pe fb, după …20 de ani de tăcere? Am mutat cuvintele astea aici, pe blog cu o dată de 10 sept, desi sunt scrise in 2012. Atunci a incoltit ideea scrisului. Nu stiu cum am sărit cu răspunsurile la comentarii, dar mulţumesc mult pentru cuvintele tale.

    1. ..nu te judeca prea aspru. Toți facem aceleasi greseli, dar toți ne întoarcem spășiți cu iubire in ochi și inima. Mulțumim amândouă și vă trimit înzecit doar gânduri bune!

Lasă un răspuns