Mărgăritare-profil

Niciunde

Nu ştiu pe unde să îmi mai plimb şi eu undele fără să fi fost gata ocupat locul, ideea sau gândul. Aşa că mă îndrept spre Niciunde, acolo unde pot fi găsită de toţi prietenii mei imaginari şi unde e veselie multă şi unde de lumină vie, vindecătoare, care mă scaldă în raze magice de viaţă. Niciodată nu mi-am căutat copilăria, adolescenţa sau timpul trecut. Nu mi-am pus întrebări puternice, gen: „Unde au rămas ele, oare?”
Ştiam că le port în mine, prin amintiri grăitoare. Undele lor transmise prin poveşti răscolitoare, uneori, mi-au fost benefice, dar nu numai mie. Am simţit asta în fiecare poveste scrisă despre aceste lucruri. Aşa că, revin din ţara lui Niciunde şi mă întorc acolo unde pot atinge, pot privi, pot dori, simţi, iubi.
Unde eşti tu pământ rătăcit?
Sssst! Sunt în cercul unde m-ai lăsat. În cercul vieţii!
Îţi trimit rotocoale de unde vibratoare!

Să le simţi şi să nu mai rătăceşti în lumea lui Niciunde!

18 gânduri despre „Niciunde

  1. Ştiu, Sonia! Simt! Apropo, de când ţi-ai schimbat blogul, te-am pus in blogroll dar nu mi se mai actualizează postările. Dacă nu aş vedea pe fb, ar trebui să mă abonez. Aici vedeam imediat când postai ceva nou. Ce oi fi făcut? Blogul tău, ca şi al lui psi, a rămas…spre coada…înşiruirii…

  2. Ai actualizat numele, nu și link-ul (care duce tot la blogul vechi). Asta dacă are importanță pentru tine. Eu sunt oricum pe aici. Și nu am orgolii referitoare la prima sau ultima. Pe cuvânt! 🙂

  3. Eu tot oscilez unde să rămân? În ţara lui Niciunde -cu prieteni imaginari şi viaţă senină sau în cercul vieţii mele imperfecte dar în care simt orice undă de vibraţie, fie ea pozitivă sau negativă. Cred că le adun cumva şi mă declar mulţumită!

  4. Da! Multă lume spune că trecutul trebuie să rămână trecut. De acord! În viaţa de zi cu zi evităm să vorbim despre lucruri, fie ele frumoase ori ba, care pot să ne răscolească, dar in cuvinte şi poveşti e minunat de regasit. Parcă te-ai întregi!

Lasă un răspuns