Mărgăritare versificate

Trei muze nebune

                            Într-un palat albastru
cu mobila de palisandru
au păşit doua muze ursuze:
una cu chip bălai şi buze mici,
subţiri, ce purta rochie albă de bal,
şi alta neagră, creolă,  palidă,
cu ochi verzi, şi pălărie de pai.
Păşeau pe coridoare înalte
sub o lumina pală,
de gală,
ţinându-se de mână
până palmele le deveniră
umede şi tremurânde.
Adunau subiecte
despre un trecut palpabil,
dar pierdut
în zidurile astea groase
de cărămidă arsă
de foc, de soare, de timp,
cautând semne ale unei treceri vii.
Mi-au dat palpitaţii când am văzut
că niciuna nu se întoarce cu veşti
la timp,
şi am trimis-o pe a treia.
Una friguroasă şi ciudoasă.
Le-a găsit tolănite într-un palanchin
purtat de mâini nevăzute, printr-o grădină,
în care nişte paltini bătrâni şi semeţi
stăteau paveze a vremurilor trecute.
Repede le-a dat paltoanele ţesute
cu fir de amurg de toamnă
şi timp rătăcit,
le-a încolonat spre suişuri
de pod şubred
unde zăceau cufere
cu dovezi de viaţă şi istorie.
De acolo, le-a zorit
alunecând pe o frânghie,
unsă cu seu de oaie,
fix la mine în cameră,
vorbindu-mi:
de o contesă bătrână,
de un amorez nebun,
de bani ascunşi,
şi avere pierdută la pocher.
Ce să scriu eu despre toate acestea?
Nimic.
În nări simţeam miros de cognac,
iar pe bolta palatină îmi revenea
gust mentolat de tutun vechi.
Muzele mele, tot mi-au lăsat ceva:
istorie, delicatesuri şi dor de ducă.
Aş pleca la Paris, după ele.
Cică nu vor să se mai întoarcă la mine
şi de aia mi-au lăsat daruri lumeşti…
ca tribut.Postarea face parte din aceeaşi duzină de cuvinte, din clubul psi. Găsiţi poveşti de soi în tabelul găzduit de psi.

 

39 de gânduri despre „Trei muze nebune

  1. Ma inchin in fata dumneavoastra,Alteta!Pentru mine vei fi intotdeauna ''MAGICIANA CUVINTELOR'',din cateva litere esti in stare sa creezi noi universuri.Sa fii sanatoasa si sa ne revedem si la postarea cu numarul 2000!

  2. Ce figuri, muzele tale! :))))))

    Dar fie să ai alături toate muzele din lume şi să vedem ce te vor inspira să scrii când vei aniversa 8 ani, şi apoi încă mulţi, mulţi alţii!

  3. …păi, iubita mea….vreo 52 sunt doar pt clubul psi din iulie si pana azi, plus 4 la condeie, şi doar restul as putea sa spun că au venit asa…pe neasteptate. Datorita vouă am avut chef de scris şi încercat şi versuri, si …povesti. Şi, da, ….spre Paris…birjar, şi cât mai iute…

  4. bune si de treaba muze te au vizitat pe tine Adriana, si te au inspirat si in povestea parfumata… pe mine m au lasat balta , vin doar pentru temele de la superblog si blogfriday… dar recuperez eu. mi a placut cum le ai dragalit pe muze :).

  5. Felicitari pentru cele 8 luni, si pentru cele 200 de posturi. Atat de frumos imbini cuvintele, orice cuvinte ti s-ar pune in fata, incat nu pot sa spun decat ca ai un talent fantastic.

  6. O sărbătorire pe măsură! Nu ştiu ce se întâmplă azi cu mine(poate şi pentru că-s nedormită), dar mă regăsesc în toate scrierile, ca trăiri, ca emoţii şi împliniri! Să-ţi fie muzele, să-ţi stea pe cap, pe deget sau pe unde le mai tii tu! Te îmbrăţişez!

  7. Diafanele muze nu lasă lucruri palpabile doar câteva delicatesuri și dor de ducă. Sunt cam plimbărețe și le place Parisul. Îmi amintesc și azi de povestirea ta cu parfumurile pariziene, igiena și perucile sub care se zbânțuie cosmonauții.

  8. Să tot fii muză şi să te plimbe palanchinul de unul singur!
    Felicitări pentru sărbătorire şi la cât mai multe! Muzele n-or să aibă timp să tragă chiulul cu tine prin preajmă, după cum se vede! 🙂

  9. Muzele au fost pe faza mai mereu, altfel nu se adunau 200 de postari in 8 luni. 🙂
    Sanatate si multa inspiratie sa ai, Adriana, si la cat mai multe povesti cel putin la fel de minunate!
    Te imbratisez!

  10. Sa-ti fie muzele aproape in fiecare anotimp al vietii si al blogului, sa te inspire ca si pana acum, ca tu sa ne poti oferi bucurii si trairi navalnice, adunate in povesti frantuzesti, romanesti, columbiene, toate fermecatoare, toate amintindu-ne de ceva sau invatandu-ne ceva!
    Te imbratisez cu toata dragostea!

  11. Nu voi uita niciodată ca tu ai fost prima mea comentatoare, primul vizitator de elita, primul om ce a lasat un semn, chiar si inainte de Vienela, omul meu descoperitor. Si datorita voua scriu eu azi. Multumesc!

  12. Ce frumos ai spus-o: povesti franţuzesti, romanesti, columbiene. Ce de inventii mi-au bântuit capul. Si iar sunt fericita pentru cele doua cluburi pe care le ador: psi şi condeiele parfumate. Asa s-au strans o multime de povesti: din provocari. Multumesc, Vienela, omul meu de bază!

Lasă un răspuns