„Cine eşti tu?”….  se pare Că-mi spun povestea…. fără ghicitoare, Căci toţi o ştiţi ca  roua dimineaţa Pe cea ce-şi spune:Că iubeşte viaţa!Vă duc acolo unde merg mereu Indusă şi de drag, iubire şi de suflet Extaziat de vorbe prinse în curcubeu Nemuritor. În pagini simple ca un alfabet Etern, stabil, perseverent chiar şi pe avarii Luat cu asalt de zeci de comentarii Apreciată şi în vorbe, şi-n condei. Să nu săriţi! Nu sunt la osanale! Este fix prefaţa Aglomerată cu respect; Si poate de asta tot repet: Iubiţi viaţa! Pentru cei care nu cunosc temele propuse de clubul psi, aceasta s-ar fi vrut o temă din care ceilalţi ar fi trebuit să ghicească bloggerul pe care îl citesc cel mai des. Doar că eu mi-am făcut tema gen: ” mânăstire într-un picior ghici ciupercă ce-i”. Şi cei care mă citesc de la început ştiu de ce. Pentru că aici, pe blogul ei am scris eu primul meu articol. Ce ar mai fi de spus despre ea? Multe. Dar nu acum. Acum am vrut să fie vacanţă şi pe blogurile noastre; să mă joc într-un fel care ei i-ar plăcea, pentru că da, iubesc vara şi iubesc… viaţa! Şi pe tine…Vienela!  Sper să găsim ceva de citit în acelaşi tabel.  Sper!

24 de gânduri despre “Cine eşti tu?

  1. Blogul tau a fost primul pe care l-am deschis dimineata, insa nu am putut comenta nimic si inca imi este greu sa spun ceva.
    Ce ar mai fi de spus dupa ce m-ai coplesit cu laude, dupa ce mi-ai dovedit de atatea ori ca ne potrivim, ca avem multe in comun si ca ma placi la fel de mult pe cat te plac eu? Nu pot decat sa iti fur de pe blog poezia, sa te imbratisez din toata inima si sa iti multumesc!

  2. Ştiu, Diana! E simplu…cu tine. Şi firesc! Mai ales la distanţa asta de ţară uneori găseşti greu ce cauţi. În dreapta textului sunt blogurile pe care le răsfoiesc. Unele dintre ele. Intră când poţi …pe petală călătoare. Vei intra intr-o lume nouă. Ştiu, ai mai fost acolo când am pus articolul cu Fluturas şi cel despre credinţă. Te pup.

  3. Ce coincidenta, avem acelasi punct de plecare! Cand am deschis prima data un blog s-a nimerit sa fie al Vienelei. Acolo am indraznit sa lansez in eter primul meu comentariu. Vienela are si talent si daruire, merita toata admiratia. Plus ca imi e vecina!:))

  4. Da, Adelina! Îmi amintesc că eşti din Ploieşti şi tu! La ea te-am zărit şi pe tine prima dată. De fapt multe plecări de-ale mele au punct de trecere prin blogroll-ul Vienelei! Apropo, mă omori cu umorul tău! Dacă o găsesc şi pe Mixy în formă m-am asigurat de bună dispoziţie! Gratis!

  5. Pentru mine a fost o temă grea, fiindcă toţi suntem nişte ghcitori…şi-ntr-un sens, şi-n celălalt. La tine, însă, se simte uşurinţa gândului întrupat şi, implicit, a adevărului lui. 🙂

  6. Sincer? Am vrut să sar( dacă îţi aminteşti chiar mi-ai spus să-mi programez articolul) peste psiluneala de azi. Nu puteam să o descriu pe Vienela în câteva cuvinte care ar fi semănat cu nişte laude nefireşti. Şi-aşa a primit greu vorbele mele, deşi să fi fost în locul ei aş fi prevăzut asta în cazul meu. Tocmai datorită adevărului de care vorbeşti şi tu. Şi aşa am găsit o formă de joacă…serioasă. Mă bucur şi mai tare când văd că asta e suficient de vizibilă.

  7. Îmi amintesc! Şi mă bucur că n-ai sărit peste! De aceea saar eu acum într-un picior!

    Astăzi tabelul arată mai bine…de obicei, lumea se urneşte mai greu la psiluneală…acum a fost pe dos!Ciudate mai sunt cărările pe care le dschid cuvintele, hehe…

  8. Da, în ultima vreme pierdusem abilitatea asta a mea de a glumi cu vorbele. Poate şi pentru subiectele diferite. Azi mi-am amintit. Apropo, Vienela! Şi la statistică se vede cât de iubită eşti! Nu vrei să ştii ce de vizionări are această postare!

Lasă un răspuns