Am călcat linia continuă a vieții!
Nu. Nu am vrut să depășesc nimic,
Nici măcar pe mine.
M-au orbit farurile ochilor tăi
Și-am încurcat puțin benzile.
Mai sus de intersecția inimii
Cu sufletul, am făcut popas.
Am fost amendată, rapid,
Pentru staționare interzisa.
Eu nu am vrut decat
Sa remediez o defectiune,
Dar mi s-a spus ca
Am incurcat traficul
Și ca reparatii nu se mai fac decat
În service-uri autorizate.
-Autorizat de cine?,
Întreb eu, simțind o durere intercostală.
-Ha, ha, ha! Ce glumă bună!
-Pai, tu chiar crezi ca circuli, asa,
Cum te taie capul?
-Ti s-a dat permisul la nastere,
Dar dai examen in fiecare zi,
Și nu te mai intreba de catre cine!
Stii prea bine!
-Uite, pentru ca te vad confuza,
Îți dau doar un avertisment;
De acum, poți depăși,
Staționa și încurca in trafic
Pe oricine doresti!
Ai o singura regulă de respectat:
Sa reglezi luminile din ochii tai.
Cu siguranță nu se vor mai întâlni
Decat cu cei care vor ști sa-ti spuna, discret,
Ca ai incurcat fazele sau
Ca esti cu cea care trebuie să fii!
-Si acum, du-te, traficul vietii
E prea aglomerat
Pentru nimicul inimii.
-Asa, excelent…ambreiaj, viteza…
-Cum? Marșarier?
Mda, imprevizibilă mereu!
Ca viața! Cum de-am uitat?