Te rog, mai pune-o gură de cognac!

Răvaș căprui ți-am scris deunăzi,
Pe când pictam cu-albastru niște vise,
De atunci, mi-ai cumpărat, cu patru fise,
Trei mâțișori. Pardon, buchete vii…

 

 Fotografia postată de Adriana Tîrnoveanu.Mi-ai dat să beau cognac dintr-un pahar opac,
Degeaba îți tot spun de atâta vreme încoace
Că, transparent, licoarea va trebui să împace
Capricii cumințele; s[-mi fie iar pe plac,

Să pară orice lucru poveste de cristal ;
Tu știi cât sunt de realistă-n toate,
Că vreau mereu întregul, nu jumate,
Mă rog să vezi cum sunt, nu cum îți par.

Când am de-ales între sclipiri senine,
Nu vreau a șterge geamuri, către tine!

Mai bine un ciob curat, deloc opac!
Te rog, mai pune-o gură de cognac!

 

Gândul zilei – 5 octombrie 2017 (melci)

Indiferent de cum viețuim, e imposibil să nu lăsăm urme. Uneori transparente, alteori înnegrite de funinginea sufletului.

melci
urme de…melci, melci codobelci

 

Gândul meu azi, însă, se trage de la melci.
Nu-mi plac melcii. Lasă dâre transparente, lucioase, care se înnegresc deseori. Îmi mănâncă plantele, se cațără mai rapid decât credem noi, pe uși și pervaze, pe albul casei și nu mă încălzește cu nimic că sunt buni de mâncat sau sunt elixir de tinerețe prin industria cosmetică. Nu-mi plac deloc.
 Uneori, sunt ca ei. Trăiesc într-o cochilie de melc, una calduroasă, comodă, pe masura mea. Ies, explorez, îmi întind cornițele, iar dacă nu sunt lăsată să exist în elementul meu, mă retrag de zici ca n-am fost decât o fata morgana. Și așa cum ei lasă dâre ciudate, e posibil sa le las și eu pe ale mele. Și da, nu toate rămân transparente…..  și …nici pe mine nu mă plac unii. Nici n-ar fi sănătos!
Să lăsați doar urme cu folos!