Mărgăritar-gând

E ziua noastră tricoloră și nimic nu e prea mult!

Când e ziua mea de naștere îmi place să primesc urări, să mă bucur cu oamenii dragi, să simt că, atunci, mai mult ca niciodată, pot să adun energia pozitivă ce e trimisă către mine.

 

Că ar pica într-o luni, o miercuri, vineri sau duminică, acea zi și nu alta, îmi e popas și sărbătoare. Cinstesc cu un pahar de vorbă bună, de șampanie și îmi fac dintr-o zi oarecare pentru alții, speciala mea. Poate nu toți mă vor ura de frumos, sunt sigură însa ca niciunul nu mi-ar lăsa peste gard sau în pragul casei ciulinii din ei, iar daca o fac, prin multimea de flori, greu as vedea asta.

Azi, si nu in altă zi, e sărbătoarea României. Unii vor lăsa ciulini pe pragul ei, căci nu stiu de ce li se pare exces de patriotism si exaltare faptul ca mulți simt, mai mult decat alta data, ca vor sa spuna „La multi ani, România!”, ..dar din multimea florilor tricolore…ciulinii lor nu vor înțepa.

Si de ce să nu sărbătoresti, AZI ȘI NU MÂINE, când aici trăiesti și bucuria, și dezamăgirea, și speranța, iar viitorului mereu îi trimiți gând bun caci energia mulțimii nu poate aduce decât lumină și stare de bine?!

Ca aveti ciulini sau flori de oferit, nu se va schimba faptul ca azi e aniversarea țării noastre și pentru că trăiesc aici, sufăr și iubesc în spațiul acesta cu nume sfant, pentru mine e important. Mâine voi simți la fel, cu siguranță, dar azi e sărbătoare și vă spun….să trăiți sănătoși, români dragi!

Inițial, m-am gândit că nu am ce să vă zic mai mult decat o fac deseori prin cuvinte simple, nu am de ce să mă simt mai român azi decât într-o altă zi, nu e altfel la mine acasă decât ieri sau alaltăieri, dar asta și pentru că al meu bărbat simte românește ca nimeni altul.

Astăzi flutură la fel drapelele simbol care au făcut drumuri prin Covasna, Harghita, Mureș și Brașov, circulă la fel poveștile despre steagul-frate, steagurile tată și fiu, steagurile-copii sau cele muncite de mâini harnice, cu alte cuvinte cusute la mașină special pentru această zi, și…mă simt norocoasă.

Mă simt astfel pentru că știu, am simțit, am pipăit și am văzut povești trimise de oameni, o mie de povești tricolore, o singură inimă..de român.

La mulți ani, române! La multi ani, România! La mulți ani celor ce simt românește mereu! Și nu, nu e prea mult azi, mâine va fi o zi obisnuita; azi….nu e o oarecare, e ziua noastra tricolora!

Trăiți-o cu drag, oriunde v-ați afla!

 

ziua noastră tricoloră
ziua noastra tricolora
Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul

Omul meu și momentele sale tricolore

De câte ori spun tricolor, în minte îmi vin multe, dar rămân tot imaginile cu cel pentru care aceste culori înseamnă mai mult decât aș putea explica eu vreodata. Si totuși, vă las imagini cu el, pe cand înălța pe gardul casei noastre, într-o bucurie aparte, steaguri ce aveau sa ajunga la alti români.
Omul meu înălța zmeie tricolore și inima sa tricoloră era fericita. Astepta minute-n șir până când vantul sufla în panza aceea sfântă, de parcă doar astfel s-ar fi pecetluit iubirea de neam cu simțământul lui de român, într-un moment ce mie mi-a parut magic.
.
Datorita omului meu, am întalnit atatia altii pentru care acest simbol nu e doar o dovada simplă a identitatii noastre românești, ci e ardere și iubire.
Martor la atatea astfel de zile, am înțeles multe, mai mult decat am inteles din cuvintele vietii…
Trăiți tricolor! Se poate, e nevoie doar sa simți cu adevarat!