De pe margine, direct în Superblog Spring 2016

Aud mereu oameni care spun că scriu de când se știu. Norocoșii, eu niciodată nu am știut concret ce vreau. Nu vă închipuiți că am aflat secretul acum, doar că, din 2013, m-a prins duhul scrisului  și nu m-a mai lăsat să plec decât arareori. Mi-am făcut blog, am primit tot felul de provocări, am cochetat cu înțelesuri noi, am învățat de la zero despre zeci de chițibușării pentru armonie și interacțiune, am prins încredere, am pierdut-o, iar am legat-o fedeleș de mine. E evident că  încă mi-e teamă că-mi desfășoară cineva ițele mele încurcate, semn pentru care am tot stat pe margine și am luat notițe.

Si asa observ, din 2013. Primăvară-toamnă eu intru în atmosfera Superblogului dar din loc călduț, nepărăsindu-mi zona de confort. Am ținut pumnii unora, i-am susținut cu toată ființa mea pe cei în care credeam, am lăsat comentarii, aplauze, distribuiri; mă uimeau texte scrise atât de interesant, de nu bănuiai că ar fi articole publicitare. Categoric, mă fascina concursul, dar eu eram infasurata, cum va spuneam, in inchipuiri. Atat de implicata eram, incat am visat-o, fara sa se stie la acel moment, pe Dana Lalici, câștigătoare, am și articol doveditor in acest sens. Dana a castigat, evident, și de atunci am păstrat ceva in mine, inclusiv sucul de scoică, nebunia aia de gând al ei. Doar că, în momentul în care  venea înscrierea, eu renunțam. La fel mi se întâmplă și acum, și, deși e totul scris negru pe alb, încă mă întreb ce aș căuta eu printre oameni care chiar iubesc acest concurs, se cunosc și au continuități despre care  doar am citit sau pot să-mi închipui. Zilele trecute mă bucuram că am învățat să fac un print screen și să-l decupez. Patetic. Evident că îmi vine să fug, amintindu-mi câte imagini cu tricouri haioase, create de voi, am văzut, sau câte ștampile extraordinare invadaseră virtualul, de exemplu. Voi putea sau nu să țin pasul cu cei care au microbul Superblogului în sânge, nu știu. Dar, măcar, voi încerca.

Așa ca eu, Adriana Tîrnoveanu, om al Brașovului, deși am o primăvară provocatoare și câteva proiecte în derulare, îmi anunț înscrierea în Superblog  Spring 2016. Am citit regulamentul și sper să nu mă poticnesc de la început, caci numai cand aud cuvinte precum platformă și f5  deja mă iau depresiile.  Despre susținere, nu știu ce să zic, as cam avea nevoie. Am pierdut multe in acesti 3 ani de blogging și am câștigat altele. Văd la tot pasul discuții despre. Pro și contra, cum altfel. Am fost pe rand in fiecare, deci nu mă mai impresioneaza aspectul. Sper atât să reușesc și eu să fac față acestui concurs, în direct, și nu doar de pe margine. Cred că merit asta. Iar dacă abandonez pe parcurs, nu aș face altceva decât să întăresc cuvintele din prima frază când spun că nu știu mereu ce vreau. De data asta aflăm împreună. Dacă doriți totuși și voi, aici e inregistrarea.

superblog

12. Da, e numărul care guvernează această ediție. Iau prima cifră, doar, de acolo, ca e prima dată când nu-mi pierd curajul pe drum. Pentru cei care mă citesc, și aici mă refer la cei de pe facebook, voi da detalii pe parcurs despre ce înseamnă competiția asta. Eu voi scrie tot un fel de povesti, dar sa vedem daca reușesc sa trec peste faptul ca sunt cam previzibilă și, cine știe, poate chiar voi reuși sa am niște idei arătoase. Dacă nu, n-am pierdut nimic, nici măcar timp. Totul intra la experiență.  Ce să zic? Succes, vouă! Si mie!