Mărgăritare versificate

Concert fatal

Când o gâscă adormită,
Ce-a băut prea mult alcool
Vrea să fie renumită
Lângă un tânăr tenor,
Uită că e doar surata
Din coteţu-alăturat,
Şi se laudă întruna
Că se pune pe cântat 
Nu-şi dă seama că prea ţipă, 
Şi că nu-i de teapa lui,
Că octava nu-i prea iese
Şi că sâsâie cam şui,
Ţine strâns de locul dulce
Ce l-a prins pe pile-n parc,
O trimit toţi să se culce
Dar se avânta ca un tanc.
În zadar mierloiul june
O invită la desert,
Ea o ţine cam pe bune
Că ea vrea: concert, concert!
Pe călcâi, ca la paradă,
Se-ndreaptă …ca o artistă,
Şi răsună în ogradă
Glas de gâscă ameţită.
Cânt de dragoste şi jale
Se voia neapărat,
Răsuna întreaga vale,
De-i făcuse şah şi mat.
În beţia sa de gâscă
Auzi un glas calin
Şi uită că este tristă
Căci era un semn divin;
Nu văzu săraca gâscă
C-apăruse şi un şorţ,
Jupâneasa cea distinsă
Ce voia să facă borş.
Când zări gâsca rebelă
Zumzăind a nebunie,
Se gândi că e tembelă
Şi-o s-o facă o piftie.
Uite aşa s-a dus concertul,
S-a sfârşit de la-nceput:
Dacă-ţi ţii cuminte pliscul
Nu sfârşeşti zdrobit pe rug,
Şi de cânţi la tine-n baie,
Nu produci nici o insultă,
Deşi ştiu şi eu o droaie
Care măcăne, nu cântă!