Mărgăritare versificate

Încredere

Mi-e val necunoscutul,
mi-e furtunoasă marea
neprevăzutului
ce-n cale îmi apare;
vâslesc în bărci cu pânze,
mă lupt cu neagra apă,
uitand mereu de vântul
care speranța adapă,
şi-aduce şi mult bine,
alungă chiar şi răul,
şi-atunci vâslitul meu
e doar o joacă nouă.

Gândesc, acum, cuminte
şi fără ezitare,
când ai la cârmă un om
din ăla cu O mare,
poate veni şi valul
ce parca te scufunda,
el sigur te va duce
unde nu-i apa adâncă.
sursa: pinterest