Nu vreau nimic, dar…

                                                        Nu vreau nimic pentru mine;
nimic din stele,
nimic
de pe pământ,
din vise,
sau cuvinte;
Vreau
doar palma ta
aşezată alături
pe perna mea,
dimineaţa,
când zorii mijesc
către ziuă,
şi noaptea,
când îngerii îmi spun:
somn uşor,
la culcare.
Şi mai vreau
privirea ta
ce m-ascultă,
de parcă,
uneori,
ochii
ţin loc de urechi.
Mai vreau
alintul tău de bine
lângă mine,
pe care-l aştept
ca un om
ce-l recunoaşte
prin alte zgomote
din casă.
Vreau sărutul tău cald,
indiferent de anotimp,
şi cântecul tău fals
ca ton,
dar adevărat
în simțiri.
Nu vreau nimic
pentru mine,
ci pentru amândoi:
vreau ca iubirea sa stea,
în maturitatea mea
copilăroasă;
uitată  în zile
ce vor să plece
într-un mâine,
dar care se desprind
greu
de acest azi sublim,
parfumat
cu noi.
Nu vreau
să-mi port paşii
nici spre ieri,
măcar.
Prezentul îmi e suficient,
aşa cum
tu îmi eşti de ajuns
şi mă faci
să nu vreau nimic
pentru mine,
nimic altceva…
decât…pe tine:
întreg,
tot,
complet,
simplu,
savuros,
şi gustos,
şi frumos,
cum eşti
doar tu!