Trimit un gând de nicăieri,
Din lumi pierdute fără vină,
Călcate doar de trubaduri
De pietre, şi de lună plină.
Acolo merg cu al meu alai
De vise calde, răsfăţate….,
Le dau coniac, le dau şi ceai
Sau ce credeai, că doar în vis
Mă plimb alene prin lumi blânde?
Şi ca nu pot, nu vreau, nu ştiu
Să mai colind cu tălpi rănite?
De atâta mers,de atâta drum,
Să nu pot bea deloc nectarul?
E doar coniac, sau poate ceai,
In pagini simple ..ca la bar,
Se-ntâmplă să ne mai citim
Prin aburi dulci, fără habar
Ca îmi poti fi companion,
In strâmtele-mi însingurări,
Si, poate, c-un pahar cu vin
Punem și vorbe și-un pahar:
Poate nu bem cu toți poeții,
Dar vom gusta din al lor har.
