De la eșec la bucurie, printr-o lalea aurie

Mereu m-am întrebat de ce să fac treaba altuia când există oameni care pot să-ți vină în ajutor cu ceea ce au acumulat în decursul experienței lor. Așa alegem. Alegem colaboratorii, alegem servicii bune, alegem profesioniști care se dau peste cap, zilnic, să-și adauge afacerii lor un plus, să diversifice și să nu creeze emoții de nereușită sau de îndoială în inima clienților. Alegem nu din întâmplare, căci timpurile nu mai vorbesc de întâmplare, ci de recunoaștere. Așa am ales eu, nu demult,  Golden Tulip Times  din București.

Perfecțiune venită de la sine și rețeta desăvârșită pentru oricare eveniment de afaceri, și nu numai. Un loc fabulos, cu „înălțimi” impresionante, despre care vă voi povesti cu drag, însă nu vreau să vă enumăr lucruri sau programe, ci să vă spun o poveste despre armonie și colaborare surprinzătoare.

 Nu știu dacă a fi căsătorită cu cel care îți e șef e un avantaj sau dezavantaj. Avantaj e când ai de spălat vase și făcut curat iar el știe asta și îți dă liber, dezavantajul constă în faptul că nu mereu îți permiți să amesteci aburii căsniciei cu responsabilitățile stas pentru care, altfel, va fi altul angajat și, sigur, se va simți la buget. Pretențiile sunt și mai mari, pentru că dacă pe un șef îl ghicești, uneori, ținând cont de tabieturi, toane sau indicații clare, ca soție nu ai nici măcar o șansă să te faci că nu-i știi gusturile. Poate vă întrebați ce profesie are șeful. Ei bine, e unul dintre aceia care lasă oamenii cu gura căscată, îi emoționează, uneori, până la lacrimi, îi face să tremure când de teamă, când de nerăbdare, ca, în final, să fie îmbrățișat cu bucurie. Nu, nu e actor, e dentist, iar eu, ca fost tehnician dentar, actual „manager- în traducere liberă – om bun la toate” observ toate acestea și le contabilizez, când pe plus, când pe minus.

Acum ceva timp, însă, mi-a cam pierit cheful de contabilizare a reușitelor căci mi s-a comunicat, brusc, că e rândul nostru să-l primim pe André, reprezentantul unei firme de estetică dentară din Liechtenstein, care, între două avioane, ar fi avut timp să ne prezinte câteva dintre noile metode de endodonție. Citeam mailul primit și nu înțelegeam cum voi face față tuturor pretențiilor. Zici că era vedetă rock: voia transport de la aeroport, un hotel în București, primitor, modern, central, cât să poată vizita câte ceva și să aibă parte de meniul lui obișnuit, căci mâncarea românească îi fusese prezentată suficient, la Sibiu, anul trecut. Mai dorea …… multă lumină naturală în sala de prezentare și o cameră romantică și confortabilă.  Venea cu logodnica, o asiatică mititică de zici că era o ghindă aurie. Au primit o cameră Deluxe; dar vai, iar încep cu sfârșitul.

intrare (1)

Credeți că „soțul-șef” a schițat vreun gest de ajutor? Nu. Era treaba mea să scot totul din belea. Dar ce să găsesc și unde? Mi-am amintit că, anul trecut, pe când priveam Superblogul de pe margine, mi-au atras atenția niște fotografii făcute  la gală, undeva la Golden Tulip Times, și păstram, detaliat, în minte, ce anume pot oferi. Amplasați central, pe b-dul Decebal, cu fire perfecte spre toate pretențiile lui André, nu-mi rămânea decât să reușesc să îi conving  că evenimentul nostru de afaceri e la fel de important ca oricare altul. Acum altceva mă obsedează: își pune cineva problema ce anume poate oferi un asemenea complex? Sau aș formula altfel întrebarea: oare ce n-ar putea?

conferinta

Și m-am edificat repede: nu se puteau multiplica. Pentru că, firesc, erau ocupați mereu. Chiar și acum, cât era de mare Centrul lor de conferințe, de la etajul 9. Sălile de conferințe:Ronda, Belvedere și Panorama”, cele care abundau și de lumină naturală, de echipamente de sonorizare și prezentare, și de aranjare diversă, erau solicitate de diferite firme cu workshopuri și conferințe. Mi s-a scurs sângele din vine când mi s-a spus că, evident, nu au nimic pentru mine și mă roagă să revin. Organizatoare? Eu? Doamne ferește! Dădeam chix din prima. „Soțul-șef” era dezamăgit, André nu putea amâna nimic, disperarea era starea mea de spirit.

Mda, dar eu făcusem planuri și nu puteam renunța ușor, făcusem liste, agende, schițe pentru pliante. „Nu eram bună de nimic!”, îmi răsuna în minte glasul eșecului; doar că nu era eșecul ci sunetul telefonului. Un reprezentat al hotelului  mă anunța că avem servicii Vip și vom fi primiți în clubul Skyline, situat la etajul 10, că toată cupola aia de sticlă îi devenea lui André, vedeta noastră, relaxare și inspirație, iar noi dovedeam că Bucureștiul poate fi la fel de strălucitor ca oricare oraș pe care-l tranzita, printr-un singur nume Golden Tulip Times.  Era magic, reușisem primul pas, dar simțeam că totul e câștigat.

photo

aplicație google

 Și am avut dreptate, căci de ce să vă spun că am muncit mai mult decât am făcut-o, dacă nu a fost așa. Bine, poate puțin. Am pus la intrare, lângă recepție, agende cu motive românești și pixuri de la André, și am notat, pe prima pagină, tot programul  evenimentului de afaceri, de la întâlnirea cu iz de șampanie, până la cafeaua ce urma a fi băută în seara aceea de vineri, la cafeneaua cochetă, Cafe Times. De la micul dejun al dimineții de sâmbătă, până la prezentarea lui André, cu pauza de cafea, pretext general. Făcusem până și schița complexului să-i ajute să găsească totul rapid, de la terasa cu povești de vară, până la camerele pe care reușisem să le rezervăm pentru 46 de persoane și de care eram tare mândră, căci eram impresionată de spațiul generos al acestora și facilitățile speciale, cu pachete cosmetice premium sau  wireless, de exemplu. Invitatul nostru cu ghinda lui aurie nu au fost văzuți până dimineață, semn că au fost și ei subjugați de confort.

Vă mărturisesc că datorită clubului Skyline, absolut încântător, am sărit peste prânz, așa cum ar fi putut fi el comandat, a-la-carte, în restaurant, mulțumindu-ne cu pauză de gustări și cocktail. Cina festivă, cu bufet suedez, unde soțul meu insistase să ne vedem cu toții pentru a ne cunoaste mai bine, a fost vis, vă garantez, căci ambientul și surprizele adevăraților organizatori nu încetau a ne uimi. Așa s-au semnat colaborări noi și s-au făcut promisiuni de revenire. Restaurantul Good Old Times e locul care seduce iremediabil, făcându-ne să uităm că eram acolo ușor presați de responsabilități, iar atenția lor, de a avea un meniu cu teme amestecate, ne-a amintit de sintagma „mâncare cu suflet”.

photo (1)

Din nou fac treceri succesive între ce s-a întâmplat, final și începuturi, dar farmecul și emoția s-au împletit grozav. Eu eram cea stângace, știind că doar cu ajutorul unor pliante, trimise înainte, invitații noștri au găsit ușor locația și au ajuns relaxați, bucurându-se de parcarea gratuită, iar André a fost adus de la aeroport ca un oaspete de seamă ce era. Eram, însă, sigură de ceva: cei de la recepție erau mereu dispuși să ajute cu orice amănunt pe care eu l-aș fi omis, zâmbindu-mi înțelegător și ajutându-mă să scap de tracul neobișnuit pe care nu-l avusesem niciodată.

Noutățile stomatologice aduse de André, cel încântat că oriunde se afla în clădire avea parte de lumină naturală și priveliște deosebită, că era totul elegant, flori la discreție și personal gata să-ți observe orice doleanță, ne-au cam ținut captivi, exact cum bănuiam. Din când în când, îi citeam uimirea privind prin domul ăla de sticlă care dădea sentimentul de liber, de afară, de cer, de oraș cosmopolit.

sky

Era totul ca un city break ….. de afaceri, deși nici măcar unul nu uitam de implicarea profesională, iar eu participasem la asta cu toată forța mea, oamenii aceștia atât de ocupați, în viața lor de zi cu zi, îmi zâmbeau recunoscători, bucurându-se de aerul capitalei. Era greu să lași cu „gura căscată” pe cei care au parte frecvent de astfel de evenimente, știut fiind faptul că, în stomatologie, trainingurile și conferințele, cu teme de specialitate, sunt destul de dese; și vă spun că își doresc ca deplasarea lor să adune elemente de studiu, dar și de relaxare, iar aici logistica se împletea perfect cu răsfățul, devenind o combinație între afacere și vacanță! Primisem însă pachete perfecte de servicii care parcă ne citiseră gândurile și asta era minunat căci puteam convinge și alți colegi de breaslă de eficiența locului.

Totuși, deși trebuia să mă pun în valoare, cu riscul nerespectării acestor cerințe, am bucuria să spun că prefer să rămân „om bun la toate” în cabinetul stomatologic unde lucrez, căci oamenii de la Golden Tulip Times sunt suficient de drăguți să te facă să te simți organizator special, dar ei sunt, de fapt, adevăratele rețete de succes, partenerii de afaceri ideali.

imagedk3_0

Ați observat că de „șeful” meu nici nu amintesc prea mult, prins oricum în vârtejul acelor zile importante. Doar că, în final, în  una din camerele „Deluxe”, cu vedere spre micul Paris, furam zâmbetul „soțului-șef” mulțumit de „soția-subaltern”, și de faptul că toți au plecat încântați, dar mai ales de răsfățul Golden Tulip Times. O lalea albă îmi primenise perna, pe cea aurie o priveam cu admirația …. perfecțiunii.

Ps. Fac față stresului, primesc oricând propuneri de colaborare organizatorică, dar vă recomand profesioniștii fără de care toate aceste amănunte ar părea poveste mai mult sau mai puțin creativă.

Cu acest articol am avut bucuria să îmi propun evenimentul special pentru proba 11, din Superblog Spring 2016.

8888-golden-tulip-times-300x107