Mărgăritare versificate

Treceri inimoase

Am o inimă. Una doar;
Uneori, e rece şi goală,
Și doar fiziologic funcţională.
 
Alteori, o împart
În patru, firesc,
În zece, generos,
Pentru fiecare om frumos.
 
Altădată, o adun fărâme-fărâme,
Chiar din locul unde am lăsat
Să mi-o dărâme;
 
Deseori, mă întorc cu ea goală
S-o umplu cu ce găsesc pe afară.
 
Apoi, prind în ea, cum oi şti,
Niscai sentimente vii,
Unele care se instalează, pe veci,
În toate camerele,
Și anticamerele,
Și inundă totul
Pompând iubire multă
Adunată de la cine vrea să vândă,
Și să dea la schimb
Câte ceva.
 
Într-un final, inima mea,
La liber a dorit să ia.
Iar să nu dea greş, încă o dată,
Și-a tatuat, definitiv, iubirea așteptată.
Acum, bate, cumva, liniştită.
 
Fiţi pe pace –
-e vigilentă,
Și doar un pic aţipită,
Azi!