Pe talpa casei mele scrie stâncă
Şi pe un perete scrie dor.
Pe acoperiş, de veghe, stă iubirea,
Iar dragostea stă-n dormitor.
În curte-i simfonie clară,
Ce o ascult din balansoar,
Pe gard e-o mierlă rătăcită,
Iar pe o floare un bondar.
În stradă mişună un câine
Făr’ de stăpân şi făr’ de zgardă,
Punându-i pe ai mei pe fugă
Sau poate doar puţin în gardă.
Copilăreşte, scriu cinci versuri,
Aidoma cu o poezie,
Versificare  fără vină
Dintr-un minut ce parcă învie.

Atâtea litere stau goale,

Atâtea vorbe parcă-s mute,

Atâtea simple amănunte,

Pot deveni din pietre, munte.

Iar în nesomnul fără aripi,

Poți să privești fără să știi

Că viața toată e poemul

Pe care îl primești ..când vii…

(…pe acest pământ.)