În noaptea ce-ți stătea pe buze

În noaptea ce-ți stătea pe buze
Te ningeau stele visurilor inocente
Ce-mi zâmbeau doar mie.
Adunam, cu palma, freamătul
De parcă mângâiam aerul din juru-ți
Să nu-ți trezesc îngerii.
Coboram pe linia inimii,
Cuprinzându-ți bătăile
În căuș de palme obosite;
Nu mă lua somnul, în tainele sale,
Si rataceam pe chipul tau
Ca intr-o primâ dată.
Tu râdeai îngerilor tăi și, poate, mie
De parcă ai fi fost treaz intr-o piesa de teatru… radiofonic,
Căci doar eu te știam, te aveam, te simțeam,
Ca un regizor fără niciun merit
Al unui actor genial.
Doar piesa de teatru avea un scenariu adormit
Cu șifonul așternuturilor  calde decor perfect
In lumina stelelor.
Habar nu am când am ațipit
Dar m-au vizitat îngerii tai
Pe umărul stâng.
De unde știu?
Păi, n-am mai plâns în somn…
Și le-am zâmbit…lor
…a inimă.
sursa: pinterest