Nici lumea nu mai este ce a fost
Nici eu nu sunt, par mai degraba o nălucă,
Mă uit la mine și mă pun pe fugă
Și văd un nasture ce vrea să cadă, fără rost,

Deși el știe mult prea bine, că-i roasă ața, la așa
vechime!

Iar cade bruma de argint pe amintiri,
Și ceașca mea de porțelan e ca o piesă
Subțire, colorată și celestă.
A mai rămas doar una în simțiri

Din setul acela sidefiu. Nu mă gândeam că ,,are-un prea târziu”!

Se topesc frunze și numai unele amintesc a viu
Pe crengi, doar vântul mai coboară a popas,
Cleștar e totul, alb și de pripas,
Și o tristețe despre care știu,

Îmbătrânesc copacii mei frumoși. Ce să mai zic de anii mei umbroși?

Pe masă am o pâine ca un soare,
Încremenită a rămas de-un timp încoace,
De când plecat-am să avem de und’ ne-ntoarce,
Și iar observ ….ieri, proaspăt și azi, tare,

Precum ne e și viața trecătoare. Mai bine dați-mi, astăzi, o țigară!

Nu, nu fumez, o fac doar de ocară, cum tot încerc, și eu,
Să mă fac singură de râs
Să preschimb, iute, zâmbetul în plâns
Și părul alb să mi-l transform în negru.

Că poate așa voi păcăli, un timp, că-s tânără, deși, să știți, vă mint!

 

4 gânduri despre “Semne

    1. Mulțumesc, Em! De o vreme, caut scurtaturi de cuvant. Nu am rabdare pentru a scrie si atunci caut ceva…ghiduș. Puțini simt ce fac. Mulți cauta adevar acolo unde nu e decat cuvant înnodat într-o scurtatura de gand! Ma bucur ca ma simti. Ma bucur tare! Spor in tot ceea ce faci!

      1. Mi se pare minunat ce faci. E dantelă complicat gândită scrisul tău. Chiar dacă tu spui scurtătură, sau joacă, eu simt complexitatea cuvântului și mai ales a imaginii. Pentru că poezia, în accepțiunea mea e mai mult imagine decât cuvânt.

Lasă un răspuns la sweet & salty Anulează răspunsul