Mărgăritare versificate

Întâia iarnă, de Crăciun

Ți-aduci aminte prima noastră iarnă?
N-aveam nimic, dar îmi părea divin,
Îmi colindai a sărbatoare plină
Și te serveam cu un pahar cu vin;

N-aveam destul, și-l împărțeai cu mine,
Sorbeam o gură, voiam să mă-mbăt,
Să uit ninsorile din anii fără tine
Și să te-ascund, în mine, să te scot

În fiece Crăciun ce-avea s-apără;
E drept, n-aveam habar ce va veni,
Nici nu speram că voi avea vreo vară
Să-nvăț ce-nseamnă verbul a iubi.

Trecut-au, de atunci, Crăciunuri dalbe,
Dar tot zâmbesc când beau un pic de vin,
Azi am povești cu noi pentru o-ntreagă carte,
Dar eu tot primei ierni am să-i închin

Întâiul gând, c-a fost așa miloasă
Și mi-a lăsat ,,cadoul”, an de an,
Iar ție să-ți fiu veșnică mireasă,
Și-n nou Crăciun, să-ți murmur ,,la mulți ani”.

Din ciclul ,,pot scrie și de dragoste și-amor”

 

Fotografia postată de Adriana Tîrnoveanu.

10 gânduri despre „Întâia iarnă, de Crăciun

    1. Multumesc, potecuta! Am avut o problema tehnica, in luna decembrie, cu accesul meu pe wordpress. Nu marecunostea, nu gaseam parola, nu stiu ce a fost.

      Am scris mult, pe facebook și nu am putut muta nimic aici. Acum nu se mai potrivesc. Am un poem dulce scris de sfantul Andrei, si asa mai departe. Pe facebook se ratacesc. Anul asta e musai sa fiu mai ordonata. Ma risipesc fantastic. De multe ori ma intreb cum reusesti sa citesti atatia oameni si sa ramai mereu originala, autentica, te zaresc peste tot cu un semn bun si generos. Esti uimitoare.

      Multumesc pentru gandul bun.

      1. Îmi pare rău că ai avut problemele astea, sper să nu mai fie cazul, să îţi poţi strânge textele şi să ne bucuri cu ele!

        Am noroc cu faptul că serviciul meu presupune, printre altele, în orele-n care sunt la muncă, conexiune permanentă la internet. Şi deşi nu-i în fişa postului, desigur, am permanent blogul deschis şi asta-mi oferă timp destul pentru a citi. Altfel, ar fi greu.
        Citesc de drag şi cu drag. Şi scriu aşa cum simt. Nu am nicio calitate care să-mi permită să critic o poezie sau un text. Aş fi un simplu hater dacă aş face asta. Dar cum nu sunt, aleg să scriu la cald, gândul care-mi încolţeşte după ce citesc.
        Îţi mulţumesc, draga mea!

        1. E de invatat de aici. Eu ma supar pe cei care se inspira prea mult de la mine sau dintr-o idee calda de-a mea, apoi realizez ca nu am niciun drept sa judec astfel. Insa am atatea de spus si uneori imi pare ca repet deja ce au zis altii. Am nevoie de limpezirea asta, altfel abandonez blogul, recunosc. Cat despre intratul pe wordpress a fost vina mea. Am avut ceva la laptop, nu m-am mai putut loga automat si nu mai recunostea nimic wp-ul. Nici pe literaturacautopie nu mai intram, nici sa apreciez, nimic. Apoi am incercat ceva si a iesit. Te imbratisez. Esti un exemplu bun pentru noi toti. Nu e om sa nu te iubeasca si sa te respecte! E uimitor!

          1. Pe mine mă doare tare când îmi văd poeziile furate. Aici da, recunosc. Când văd o idee luată şi scrisă altundeva, pe moment simt o strângere de inimă. Dar imediat mă gândesc că ideea aia a ajuns la sufletul omului şi de aia a adoptat-o, că i-a plăcut. Şi asta mă face să trec uşor peste şi chiar să mă bucur.
            Aş vrea să pot exprima bucuria că e aşa, Adriana! Să vă pot spune cât de mult contează pentru mine căldura cu care mă înconjuraţi. Mi-a dat şi îmi dă mult curaj, să ştii.
            Te pup, draga mea!

          2. Da, eu pe facebook vad cum imediat ce pun ceva, dau altcuiva o idee. Seamana asa de tare, ca ma doare. Insa mi s-a intamplat sa dezbat si eu lucruri si sa vad ca si altii au avut acel gand, asa ca, asta e. Se observa unde e inspiratie si unde e coincidenta. De aceea nici nu interactionez cu multa lume, nu am puterea ta. Asta cu furatul, insa, e grava. Sa ma fereasca Dumnezeu de asa ceva! Da, potecuta, tu esti punctul nostru comun, unde antipatiile si simpatiile celelalte se risipesc si unde nu existi decat tu, cu vorbele tale frumoase!

          3. Ştiu, Adriana. Nu e prea plăcut să vezi bucăţi din tine pe…aiurea. Dar din păcate, nu putem face mai nimic. Decât să nu mai scriem. Ori asta nu ne-ar face nouă bine.
            Eşti minunată şi îţi mulţumesc din suflet!

Comentariile sunt închise