Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Rădăcinile nu-și umblă umbletul pe dinafară

Rădăcinile nu-și umblă umbletul pe dinafară,
Nu-și adună seva firii de prin boltă de argint,
S-au scumpit vreo două gânduri așteptând să tot apară,
Din adâncurile ființei, indigo de dor topit.

Umbletul nu-și umblă rostul, pare-se că-s fără noimă
Și nu știu să vând tristețe, adunată într-un an,
Pe sub mână, dau o vorbă, strânsă într-o uniformă,
Știu, ați ridicat sprânceana, că nu merită vreun ban!

Nu știți voi ce importantă-i, ce cadențe știe a face,
Cât ritm bate a defilare, tot cu umblet va umbla,
De-o luați, vă faceți broșă, prinsă într-o carapace,
Să șoptească, despre mine, că-s pe dincolo, și-așa.

Rădăcinile nu-și umblă umbletul pe dinafară,
Dar tot trupul știe bine din ce sevă mă hrănesc,
Nu vreți vorba?, foarte bine, o amanetez deseară,
Când pe glezna dreaptă-i lesne că sărut o să primesc

Și să vezi descătușare, ce răsunet, ce fanfare,
Marș de umblet în umblare, vorba mea te va peți,
De mai pun și rădăcinii puțin vin să-i de-a vigoare,
Amanet te lași, tu mie, și ne-om declara faliți!

 

4 gânduri despre „Rădăcinile nu-și umblă umbletul pe dinafară

  1. Pe potecile de-argintu-ti, strâng mai multe anotimpuri
    Si-oi înflori printre ele, mândră-n gând, mândră în stele,
    Am udat la rădăcină, umblă-n umblet o lumină,
    Și-oi rodi, că-i vremea mea, dinăuntru, o zorea

    …raspunsul meu dat unui om drag, pe facebook!

    1. Stii ce remarc? De cate ori sunt incantata de ceva foarte tare, cum sunt aceste versuri, reactiile sunt putine. Cand scriu o dulcegarie lumea e buluc. Vorbesc de celalalt loc de joaca. De asta cuvintele tale sunt ca niste aplauze pe care le aud mult, mult si tare. Multumesc pentru ele.

Comentariile sunt închise