Într-o lume simplă, pâine aburindă,
Ai primit întregul unui dumicat,
Cuminecătură-ți este rodul vieții,
Zămisliri de taină, suflet în păcat.
Împăcată-ți este inima și vrerea,
Bate-n rost povestea unui abandon,
Ți-ai sfințit regretul, ți-ai albit păcatul,
Și-ai urcat o treaptă pe un nou peron.
Trec grăbite trenuri, trece-n tine dorul,
Mai privești o dată-n sufletul durut,
Iar în spovedanii liniștești furtuna,
Mulțumești cuminte pentru ce-ai pierdut.
În greșeli voite ai pus multe lacrimi,
N-or conta deloc în răstigniri de os,
Însă înflorește, în iertări sublime,
Încă o nouă șansă! (Depinde de tine) Să o crești frumos!
Pe gânduri mă pune poemul tău.. oare am știut sau voi ști să cresc frumos șansele primite?
….eu cred ca fiecare zi de-a ta, dovedeste asta…
Nu te mai intreba, traieste….cum iți place…
Doamne câta stralucire,
În aceste versuri scumpe.
Un sentiment de iubire,
Pâna-n ADN patrunde !
O seara plina de pace si de aroma Pâinii proaspete a Cuvântului, draga Adriana !
Multumesc, Iosif! Mult. Duminica binecuvantata!
Aş vrea să o pot creşte frumos…!
Tu chiar reusesti cu fiecare zi. E suficient sa te citeasca cineva si sa stie asta.
Îți mulțumesc mult!