Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul · Mărgăritare versificate

Zornăind a pagubă

Tu te-ai ascuns în prima literă ce mi-a apărut în cale,
eu te-am cules și te-am înșurubat într-un cuvânt;
mi-am facut buchet din vreo câteva rime
împerecheate nepereche,
iar alți ochi ne-au citit ca pe un poem;
din păcate, nu eram niciunul nimic:
tu nu erai cuvânt,
eu nu eram poet
și nici poezia nu era decât un
licurici ce strălucea în întuneric
cât să facă lumină în adevarurile scrise deja.
Cine spune că  nu o voi lua de la capăt cu prima literă pe care o voi întâlni?
Amanetez licurici!
Poate așa mă găsește și pe mine viața
zornăind a pagubă!

PS. Am, mai nou, vreo două cuvinte preferate, așadar s-ar putea sa mai zdrăngăn zornăind a tot felul.

 

4 gânduri despre „Zornăind a pagubă

  1. Bună asta! Poem preferat, carte preferată, cântec preferat, poveste preferată, chiar om preferat.. dar la cuvânt preferat nu m-am gândit niciodată. Dacă îmi amintesc bine, de-a lungul timpului, au mai fost și altele cărora le-ai împletit cunună de vers și poveste.
    Zornăind a ce vrei tu.. ne vom întâlni printre slove de fiecare dată!

    1. Da, des mi se pune pata pe cuvinte și le tot foloseam. Observ, insa, ca aleg de astea usor muzicale – zdrangan, zornăi, forfotă, foșnesc…

Comentariile sunt închise