Cand inimi bat in jumătăți mărunte
Si mâinile dansează un vals boem,
Tot prin arcușuri cu vii instrumente
Se aude muzica iubirii și-un poem…
Căci dorul e un fel de floare ce nu moare..
Căci dorul e un fel de floare ce nu moare
6 gânduri despre „Căci dorul e un fel de floare ce nu moare”
Comentariile sunt închise
Sau asa cum spunea Tudor Muşatescu :
„Când ți-e dor de cineva, să nu închizi ochii. O să-ți fie și mai dor.”
Eu visez cu ochii deschisi ca sunt în Romania copilariei mele…
pupici, Aditule!
Tu esti in Romania copilariei tale, pentru ca ai luat-o cu tine, ai o Românie călătoare. Te pup, Ella mea draga!
Într-adevar nu moare, însa…doare ! 🙂
O zi cu doruri împlinite !
…mereu doare ceea ce nu atingi….
Sa ai un sfarsit de saptamana cu pace, Iosif!
Cat de mult imi place floarea aleasa pentru versuri! Este un pomisor ornamental nu? Cat e de frumoasa.
Imbratisari multe… si da… dorul…
In fata cabinetului unde lucrăm, avem un astfel de arbust. Intr-o zi, pe cand lucra de zor, Mihai a inceput a se agita si a-mi spune sa vin sa vad in ea „pasarea colibri”. Jur ca am crezut ca a luat-o razna, caci ce sa caute dumneaei intr-o gradina fara nume dintr-un cartier ponosit dar cu o tufa-minune? Si era! In splendoarea ei, era, insa mai tarziu am aflat ca exista un fluture colibri si ca acela e calator, nu minunea aceea de pasare. Deci vezi ce amintiri a scos intrebarea ta despre floare?
Imbratisari si de la mine, cu gand bun..