Mărgăritare
M-adun-n astă lume, broboană cu broboană,
culeg perluţe vii pe aţă ca de plumb,
ce-or înţelege unii din lumea mea icoană
nu-i chip să știu mereu, ca-ntr-un ecou cam surd.
Mă-nclin în fața celor ce-mi lasă-n suflet semne
şi nu mă dau ca pradă mirărilor mărunte,
trăim oricum în lumea celor cu aparenţe:
o port şi eu pe a mea, pe aici şi, chiar, pe frunte.
O carte cu margaritare
Cu flori rare si amare…
Ce-mi aduc aminte mie …
Chiar depre copilarie!
De bunica mea cea buna
Cu maini aspre si vorba buna
Ce-avea-n par margaritare
Si în sufelt raze de soare!
Cele mai frumoase margaritare … din toata lumea! 🙂
Pupici, Aditule! Un bun început de weekend!
…da, cand mi-am ales numele blogului scriam doar povesti. Si de aici imprumutatul simbolului mărgăritar. Margaritarele tale cu aduceri aminte, insa, sunt mult mai veritabile. Te imbratisez si eu si iți doresc zile de …povesti înmărgărite pe care să ti le construiesti cu ai tai.
Iubesc mărgăritarele din tot sufletul meu! De ambele feluri: şi pe cele cu parfum ameţitor, şi pe astea formate din litere ce poartă parfum de suflet.
…de-as avea eu parfumul acela delicat, insa eu sunt aspra, capricioasa si cu parfum de fugara permanenta. Multumesc, potecuta. Mult.
Mă întreb ce s-a întâmplat. De câteva zile blogul tău arată ca un pom mărgărit! 🙂
..din pacate, blogul meu e un fel de cutie de adapostit texte. Mi s-a reprosat ca nu pun nimic aici si ca ma desfasor doar pe facebook. Dar am o lene de ma doare….
Şi chiar ai schimbat aspectul blogului, din nou… Dar mărgăritarele se asortează oricăror stări, mai ales celor aducătoare de zâmbet şi bucurie când se-nşiră în cuvinte măiastre… 🙂
..sau datatoare de dureri de cap, cum fac deseori. Am schimbat de cand cu tatonarile și n-am mai avut rabdare sa incerc alte teme. Am lasat-o pe asta.